Sper sa nu jignesc pe niciunul dintre cei care au suferit in lagarele naziste, dar si eu ma simt prizonier la locul meu de munca, in societate si chiar si cu prietenii.
Toate aceste lucruri ma fac sa ma simt exact ca intrun lagar de concentrare. Problema mea e ca nu am nici o speranta sa fie intro zi mai bine de atat.
Deci s-ar potrivi foarte bine si ideea lui Dante:
Lasciate ogni speranza
Voi che entrate...
Bine ati venit in viata mea. :)
10 noiembrie 2007
De ce am ales motto-ul acesta
Urmasul nebunilor e tot nebun
Astazi am crezut ca voi bate pe cineva.
Ai mei parinti cautau niste acte de 3 zile. Astazi au ajuns la probleme de genul: o sa pierdem casa daca nu gasim actele respective (lucru imposibil :)).
Cum spune si titlul am gasit motivatia faptului ca si eu am momentele mele de nebunie, in care nu te poti intelege cu mine.
De ce trebuie sa ne agitam si sa ne consumam pentru lucruri inutile? Totul e neimportant daca luam in considerare micimea noastra pe pamant. Dar ne credem Dumnezeu si de aici apar o serie de probleme.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)