Nevoia unei explicatii

Nu am inceput sa scriu acest blog cu o idee anume in cap, in afara poate de faptul ca simteam nevoia sa ma descarc cumva. De aceea nici nu l-am facut "public" catva timp.
Scriind diferite prostii incerc sa mi le clarific in primul rand mie. Am mai zis: faptul ca am scris despre ceva nu inseamna ca am rezolvat dilema respectiva.

Sa explic inexplicabilul e cam greu. Stiu ca pentru unii e ciudat ce fac eu, ce simt eu, dar asta e. Si ieri am fost intrebat (din cauza unui status aiurea): "Ai prietena? Ai job? Daca da, ce te plangi".
Oare la asta se rezuma totul? Ma nasc, invat, muncesc, procreez, muncesc(asta e un ciclu :)) si mor. Nu e trist? Doar atat sa fac? (am uitat sa zic ca muncesc gandindu-ma la concediu). Da, sunt defect. Vreau mai mult. (si va rog sa ma credeti ca propozitiile anterioare nu contin niciun dram de ironie).

Probabil ca sunt la fel de idiot ca si copilul ala din reclame: "Cat de mare e un ou mic?". Dar nu ma intereseaza.
Da, sunt un vampir sentimental, ma hranesc cu sufletele celor din jurul meu. Poate de aia ma simt bine la munte. (Ceea ce poate nu a fost clar pana acum pentru unii e ca pentru mine muntele a fost magic in 2 nopti + o zi, aia de joi - No offense).
Ma simt singur si trist intre 20 de apropiati si fericit si impartasit in solitudine cand primesc un telefon sau un mesaj. E asa de ciudat? Nu cred.
Cei 20 vin si ca sa uite de singuratate. Si poate pentu ca oamenii sunt niste animale sociale. Pe cand cel care te suna sau iti da un mesaj chiar s-a gandit la tine.


PS: Sunt convins ce din pacate nu am clarificat nimic cu postul asta... asa ca pot reveni la sadness :)