3:00 A.M.

Scena interesanta: "Citizen Kane"; sot-sotie stau la masa imediat dupa casatorie. Tipul o saruta pe tipa. Si vorbesc. Un alt mic dejun: doar isi vorbesc, despre lucruri personale. Urmatoarea intalnire se discuta despre politica. Ultima scena: fiecare e cu ziarul in fata.

Din pacate e mai mult decat o scena interesanta. E o scena tipica pentru relatiile inter-umane.
Cunosti pe cineva si vrei sa iti amesteci intreaga substanta cu cea a fiintei iubite. Il respiri, il mananci, il bei pe celalalt.
Dar timpul trece. Vine o zi in care nu te intalnesti cu persoana respectiva. E urat. E trist. Dar nu se poate sa o vezi in acea zi. O vezi a doua zi.Stai doar cu ea in gand. Si totul e frumos. E minunat.
Vine o noua zi in care nu ai timp sa o vezi. Parca ziua a zburat pe langa tine. Nici macar nu te-ai simtit singur. Nu ai nevoie de o zi intreaga langa celalalt ca sa iti revii. Traumele nu au mai aparut de data aceasta.
Rutina te indeparteaza tot mai mult.
Vine o zi in care iti dai seama seara in pat, cand Mos Ene iti da tarcoale ca a trecut o zi intreaga fara sa te gandesti la celalalt.
Vine o zi in care iti dai seama dimineata ca ziua precedenta a trecut fara nici un fel de gand referitor la cel 'drag'.
Si? Doar o alta relatie esuata datorita rutinei si distantei.
Nu vreau sa fie asa. Sunt regizorul propriei mele vieti si ma dezgusta scenariul asta de film ieftin.
Vreau sa fiu printul pe cal alb. Sa am printesa mea.
Sa fie ca in povesti. (Desi si aici am o mica dilema: 'Si au trait fericiti pana la adanci batraneti.' Cum?).
Am nevoie de tine. Fara tine ma simt total dezechilibrat. Adica stii?, pot sfida gravitatie si pot zbura pentru o secunda. Dar dupa tot cad.
Te rog ofera-mi echilibrul atat de necesar. Imi pare rau ca iti pun tie in spate toate greutatile. Dar e mai mult decat pot eu duce...
Vreau sa fii langa mine in spirit. Orice departare si orice refuz al prezentei tale, atunci cand te anunti ca vrei sa fii langa mine inseamna o palma grea pentru sufletul meu. Stii? de fiecare data cand astept si tu nu apari mai moare o parte din mine. Stiu... Se intampla. Si eu fac de multe ori la fel.
Promit sa fac tot posibilul sa ma tin de cuvantul dat si de promisiunile facute.
Scriu ca sa ma descarc; pentru ca din nou am ajuns la un punct critic. Imi pare rau ca nu stiu sa spun totul la timp si din aceasta cauza apar exploziile acestea stupide.
Dar pentru mine  esimplu: impleticit, ca orice om beat, merg spre o tinta clara. Eu stiu ce vreau:
PE TINE.

des-Compunere

Ma simt ca o cometa care alearga prin univers. Alearga, intalneste un soare, care soare o respinge.
Dupa zeci de ani-lumina, rastimp in care am strabatut din nou tot universul, ajung din nou la acel soare. Probabil datorita conjuncturii astronomice de data aceasta soarele ma atrage.
Si ma invart tot mai aporape si mai aproape de el. Da, e riscant. Probabil ca intro zi voi cadea pe el si voi disparea.
Nu ar fi o mare pierdere pentru nimeni. Doar o cometa intre atatea alte comete.
Totusi, intro zi are loc o noua schimbare fundamentala. Soarele isi schimba din nou polaritatea si ma arunca la o mare departare de el.
Nimic nou sub soare (nu de alta, dar eu cometa eram de mult acolo :) ). Dar eu cometa, de la a fi tot timpul fata in fata cu soarele ajung sa nu il mai vad deloc. La inceput e ok. Adica se mai vad strafulgerari, mai am amintirea soarelui devenit atat de drag. Dar pe masura ce aceasta iarna polara se prelungeste parca totul incepe sa inghete. Sa se piarda in negura timpului.
Si ajung din nou o cometa ratacitoare, fara o traiectorie anume.
Din fericire e doar o impresie. De fapt traiectoria mea e inca controlata de soare. Fara sa il vad el continua sa existe acolo si sa ma atraga cu imensa lui forta gravitationala. Eu-cometa sper sa nu scap niciodata de soarele meu. Sa imi dea atunci cand am nevoie putina caldura.