Cât poţi abera pe o temă dată?

Viaţa mea seamănă cu "Seinfeld". E un jurnal despre nimic.
Ce mi-a asigurat distracţia pe o jumătate de oră?
O banală (aparent) discuţie despre o supă (şi aici nu e vorba de supa primordială sau ceva de genul).

Am aflat că unii mai au şi alte dorinţe sâmbătă seara decât să iasă în oraş. Aşa că: dacă simţiţi că aveţi o poftă nebună de o supă sâmbătă seara, nu vă rămâne decât să verificaţi ce aveţi prin cămară, să vă faceţi o listă de cumpărături pentru ce lipseşte şi să luaţi cu asalt un supermarket. Întorşi acasă cu prada vă puteţi pune liniştiţi la treabă. Pentru asta aveţi neaparată nevoie de una bucată oală de 7 (da, şapte) litri în care puneţi la fiert carne de pui, morcovi, pătrunjel şi alte ingrediente pe care le-am uitat. După care, din motive neelucidate încă de mine, se ia una bucată pauză până duminică dimineaţa (nu mai târziu de ora 8), când se poate continua cu succes prepararea supei (pentru tot cartierul se pare).

Totul mi se pare perfect normal şi logic, cu o mică excepţie: nu am înţeles de ce să pui şi zarzavaturile la fiert o dată cu carnea (eu continui să cred că la final ai două varinte: carne nefiartă sau zarzavaturi chiseliţă).
În rest poftă bună duminică la prânz sau, în cazul meu, mahmureală uşoară. :P

LE: supa era pentru 1 (una bucată) persoană.

Masochism

Noi oamenii suntem nişte imbecili.
Aşteptăm în fiecare zi câte ceva: să se termine ziua de muncă, să ne sune o persoană importantă pentru noi, să primim o mărire de salariu.

De ce oare tot aşteptăm?

Îmi vad întreaga viaţă ca pe o sală de aşteptare: dau admiterea la liceu şi încep o nouă viaţă (dirigu din liceu a avut grijă să îmi spulbere iluzia de viaţă nouă), dau bacul, intru la facultă şi e beton (alcoolul a avut grijă să provoace nişte găuri în acele amintiri), dau licenţa şi va fi fain (kiks şi pe acolo pentru că aşa am pierdut mulţi oameni apropiaţi). Acum am ajuns la faza: dau doctoratul şi va fi ok.

Ajung să mă întreb: am trăit cu adevărat în viaţa asta? Din când în când mai există, bineînţeles câte o licărire de speranţă, care ţi se pare după o vreme o nouă iluzie de 2 bani.

Mult prea des în ultima vreme am zis: "Mâine e începutul unei noi vieţi pentru mine." ca să fie ok ceea ce mi se întâmplă.
Undeva greşesc profund şi cel mai frustrant e că nu îmi dau seama unde.
Mă dau cu capul de pereţi încercând să găsesc ieşirea din labirnintul ăsta în care mă învârt de o vreme. Relizez că încep să rănesc persoane apropiate, dar am ajuns destul de sensibil la orice. Aşa că atac şi eu, de multe ori nejustificat.

Ştiu, nu sunt prea coerent, dar vreau să scriu pentru mine în primul rând.

Oare orice relaţie se vulgarizează? Orice interacţiune umană ajunge să fie cinică? Bazată pe nevoi comune? Vreau să cred că există o relaţie pentru fiecare o relaţie în care fiecare îşi doreşte să dea tot ce are mai bun, tot timpul, chiar dacă a cucerit persoana respectivă deja (prietenii ştiu de ce fac excuderea asta :P).

Mă simt din ce în ce mai atras în mrejele unui prezent fără orizont, prin într-o luptă cu zilele din care nu am cum să ies învingător.

End.

Raspuns

Sunt dator cu un răspuns la întrebarea pusă zilele trecute.
1. Se citeşte cererea.
2. Se face adresantul nesimţit, eventual imbecil. (Asta evident doar în faţa secretarei proprii.)
3. Se respinge cererea. (Scriind NU pe ea şi punând-o în sertar.)
4. Se aşteaptă ziua de mâine. (Aici vorbim de eternul "mâine".)

PS: 5. În nici un caz nu se informează adresantul că i-a fost respinsă cererea.

Roma....

Nu, nu e vorba de orasul lui Romulus si Remus ci de minunatul birt in care am baut mii de cafele.
Are o noua fata mai mult decat penibila: Roma, barul rockerilor si motociclistilor are o aura de Clockwork Orange. Prima oara cand l-am vazut renovat mi-a cam picat fata.
Tanti Stela: Brittney Spears? Sexxy? (Stiu ca ascultam la radio... totusi putina decenta :P)

PS: Se pare ca de la renovarea de la Electro a mai ramas un pic de gresie, altfel nu imi explic gresia din Roma :D

Intrebare

Ipoteza: Esti mare conducator la o institutie. Vine o cerere de la un subaltern.
Concluzie: Ce faci cu ea?


PS: Astept raspunsuri. Cel care ghiceste ca a facut onoratul conducator cu acea cerere primeste o bere de la subsemnatul.

I Think I Am Going Insane

Urmează o perioadă în care trebuie să îndeplinesc cincinalul în patru ani şi jumătate.
Sunt curios dacă se poate.
Mulţumesc celor ce sunt alături de mine în faza asta cam aiurea.
Aş ţine să menţionez aici şi că există oameni care ma conduc dar sunt rupţi de realitate.
Asta e cam trist. Şi mă afectează zi de zi.

Network

Nu aveţi de multe ori senzaţia că mai multe filme sau cărţi seamănă între ele ca picăturile de apă?
Asta pentru că au aceeaşi sursă de inspiraţie. Mai greu este să găseşti acea sursă...
Filmul de faţă este, din punctul meu de vedere o astfel de sursă.

"The mad Prophet of the airwaves" sau despre cum poţi avea o audienţă record sfătuind telespectatorii să închidă televizoarele.

Cum am ajuns la acest film:
1. prin anii '90 ascultam din greu Thunderdome şi alte chestii hardcore. Una dintre melodii începea: "I want you to get up now, I want all of you to get out of your chairs, I want you to get up, go to the window, open it, stick your head out and yell: "I am as mad as hell and I'm not gonna take this anymore"". În altă melodie tot apărea "versul": "This is mass murder, you maniacs". Ideile astea m-au cam intrigat la vremea respectivă, dar nu prea aveam acces la informaţie.

2. Am vazut şi eu în sfârşit "Zeitgeist". Cam târziu, având în vedere că a apărut de o vreme şi toată lumea vorbea de el, dar mai bine mai târziu decât niciodată. În "documentar" apar o serie de replici din Network.

3. Am cercetat cazul. Nu de alta, dar mă aşteptam să fie vorba de un film underground, având în vedere că lua peste picior industria transmisiunilor TV. Am aflat cu surprindere că e vorba de un film cu 4 premii Oscar. (Jos pălăria in faţa lui Peter Finch)

4. Am furat filmul de pe net.

Din punctul meu de vedere e superb realizat având în vedere când a fost filmat. Se pare că nu sunt singurul de această părere pentru că sunt mulţi care au foslosit replici sau idei din filmul ăsta. Cutremorător este faptul că şi eu sunt un produs al generaţiei care a mâncat TV pe pâine. Şi că adevărurile din SUA anilor '70 sunt valabile ăentru România anilor '90. În plus e interesant când devine nedorit personajul principal: când dezvăluie faptul că reţeaua lui de televiziune este pe cale de a fi cumpărată de arabi. Dovada faptului că unele lucruri nu se schimbă aşa uşor. Poate de aceea apar şi scenele din Network în Zeitgeist.

Vă recomand din tot sufletul să urmăriţi filmul dacă aveţi ocazia. Merită două ore din viaţa dumneavoastră.

Sweet Memories

Me and a few of my friends to the 2006 Rock la Mures Festival.

Va arat fundul masinii:P (veneam din Muntenegru de la ski in februarie 2008)
Mon ami, Razvan, en train pour Venezia (decembre 2007).

Absolutely obsolete

Am îmbătrânit. Asta în mod cert.