Inc-o zi, inc-o poveste

Daca mai mai citeste cineva trebuie sa multumesc feeder-lor , nu de alta, dar la cat de des scriu nu prea vad interesul de a trece pe aici. In fiecare zi imi propun sa mai scriu cate ceva, dar nu ma prea indemn. In fine, hai sa ii dau drumul.
Cred ca anul asta voi vedea ce inseamna sa sarbatoresti Anul Nou prin munca.
Inca un an departe de viata mea, asa cum am trait-o timp de aproape 30 de ani.
Un an interesant, un an in care am iesit din Europa, un an in care am cunoscut destul de multi oameni noi, unii interesanti, altii cu creierul cat furnica.
Inca un an care a trecut peste mine fara a ma putea decide ce sa fac cu viata mea (ma alin doar cu Buz Luhrman care zice ca oamenii cei mai interesanti nu stiu nici la 40 de ani ce vor sa faca cu viata lor :P).
Inca un an in care m-am pierdut de prieteni vechi si asta dintr-o comoditate care ucide orice relatie pe lumea asta.
Mi-e dor de un party pana la 5 dimineata si de o saorma greotasa in complex.
Mi-e dor de statul la o bere (hai mai multe :P) si de aberatiile de rigoare.
Mi-e dor sa ma pot juca cu cuvintele. Acum o fac intr-o limba imposibila pentru mine, asa ca si joaca este mai mult decat limitata.
Inca un an departe de ai mei. Oare cat timp de petrecut cu ei mai am la dispozitie? Voi ajunge sa regret anul asta care a trecut?
Mi-e dor sa citesc. Din nou limba ma omoara...
Mi-e dor sa alerg dupa o minge.
Mi-e dor de munte. Si da, vorbesc de un munte adevarat, nu de cacaturi ultra turistice.

Concluzie: Inca un an ratat din anumite privinte, inca un an cu noutati, ceea ce in final nu e prea rau. Mii de kilometri parcursi, parca pentru a fugi de mine si de tot. Anul viitor vor fi si mai multi. Sunt convins si imi si doresc asta, deci e bine.

What the fuck?

Gasiti partea amuzanta din imaginea GSP.
PS: Nu , nu e vb de faptul ca nu mai am loc pe harddisk.

You racist motherfucker!

Subsemnatul a ajuns is el in tari cu adevarat diferite de a noastra in urma cu putin timp. Adica a ajuns in plina Africa mai precis in Burkina Faso (pentru aia ca mine asta e undeva in Africa de Vest in vecinatatea Coastei de Fildes).

Am zis diferita de a noastra? Nu e chiar atat de diferita. De la iesirea din aeroport m-am simtit ca la Gara de Nord din Bucuresti: o caruta de oameni care cerseau, incercau sa iti vanda cacaturi la suprapret sau sa te duca cu masina la un pret mega fain. In rest, iar ca la noi, bogati si saraci traind la un metru unul de altul, si totusi in lumi care nu au nicio legatura.

In cateva zile pot sa zic ca am ajuns sa fiu dezgustat de toti si de toate. Chiar nu credeam ca rasismul e in floare in 2011: mese separate pentru albi si negri, impresia negrilor ca daca esti alb ai bani si esti bun de jumulit, ura fata de albul care vine cica sa il ajute pe negru la el acasa, dar de fapt vine doar sa ii ia tot ce are ca resurse pe bani putini, desconsiderarea totala a negrilor de catre albi (ex: se murdaresc panourile solare si pierdem din eficienta. ce facem? raspuns: luam o echipa de bastinasi care curata panourile toata ziua, si asa sunt aproape gratis. bun si apa de unde? foraj. pai bine, dar in tara asta se cam moare de sete si voi vreti sa folositi apa ca sa spalati panouri? da). si as putea continua pe tema asta.

Zilele viitoare o sa va povestesc si despre cum o rascoala darama guvernul la 100 de metri de mine si eu nu am habar.

Scarba

Cam asa as putea descrie starea in care ma gasesc in momentul de fata. Scarba fata de mediul "academic" cu toate laturile lui. Mi-e scarba de tot ce inseamna "studii aprofundate" si foarte "aprofundate". De "cercetarea" care se face in acest mediu. Nu am nimic contra cercetatorilor onesti, care se straduie si uneori chiar reusesc sa descopere lucruri noi. Dar cand vad ce pot face alti, ma cam apuca dorinta de a evita acest mediu.

Cum tot eram setat pe subiectul asta am aflat si eu de un scandal german de acum catva timp (ala de acum cu ministrul apararii ma lasa complet rece ca doar e politician).

cititi un pic articolasul asta (sau cititi rezumatul de mai jos)

Una bucata "cercetator" care a falsificat datele experimentale pentru a se impauna cu niste rezultate imposibil de obtinut in realitate.

Cum eram cu capsa pusa din alte motive nu m-a deranjat cacatul pe care l-a facut tipul, ci altceva. In articolul asta scrie ca tipul a publicat in 2001 in medie un articol stiintific la 8 zile (adica era autor/coautor).

Prima mea reactie (recunosc, nu prea academica) a fost: "Las-o-n pula mea!"

Se pare ca nimeni nu a vazut nimic in neregula in asta. Stau si ma intreb si eu: Sunt eu prea retardat daca am nevoie de cateva luni pentru un articol sau e altceva aici?

Am tot vazut in ultima vreme discutii legate de cercetarea facuta de tot felul de rectori/politicieni/conducatori de doctorat/profesori. Da, si un articol pe an este putin, mai ales daca tu de fapt coordonezi mai multe grupuri de cercetare, dar nici in extrema cealalta nu putem cadea, sa cerem sute de articole de la un om.

Si inca ceva care imi trezeste suspiciuni cand vad CVuri stufoase: in ziua de azi cercetarea, cel putin in domeniul tehnic se cam face pe nise, nise destul de inguste, asa ca nu prea cred in aia care publica si despre paratraznete si despre inmultirea broastelor in perioadele de seceta. Si cu toate astea vad din ce in ce mai multe cazuri din astea. Din nou, poate ca ma insel eu si a revenit vremea enciclopedistilor.

In fine, cred ca sunt cam frustrat azi, frustrat de propria neputinta, de incapacitatea mea de a ma impotrivi curentului, si nu in ultmul rand ingretosat de ceea ce pot vedea in jurul meu. Sper ca intro zi sa pot vedea din nou ca mediul academic redevine un spatiu al dezbaterilor, al ideilor si nu ca acum, un loc in care totul depinde de puterea financiara.

PS (ca nu ma pot abtine, desi nu are nicio legatura): Un articol din Adevarul. Un nenea de 24 de ani care lucreaza la Microsoft (visul lui de acum zece ani). Vorba aia, nu te poti caca pe gusturile omului ca sunt abstracte.

Si ce ne povesteste el printre altele: "Am luat-o pe credit. În State, dacă nu ai credit, nu au încredere în tine. Ca să-mi fac un abonament la telefon a trebuit să le dau 400 de dolari. Acolo trebuie să ai card de credit, nu de debit."

Citesc asta si incep sa ma intreb din nou: Aia cu Zeitgeist chiar au dreptate? :)

Ca doar sunt lingvist...

In ultima vreme ma intalnesc cu tot felul de curiozitati lingvistice si am zis sa impart si cu voi cateva. Acum primul episod.

Niciodata nu m-am intrebat de ce in engleza sunt termeni total diferiti pentru animale si carnea acelor animale: pig/pork, cow/beef, sheep/mutton.

Fara sa vreau am aflat si raspunsul la intrebarea asta: William Cuceritorul cand a invadat Anglia a venit cu tot personalul casnic dupa el, adica si cu bucatarii. Asa ca avem pe de-o parte taranii anglo-saxoni care cresteau animalele si foloseau numele germanice pentru acestea (cow, sheep, pig), iar pe cealalta parte avem bucatarii care isi denumeau in continuare felurile de mancare asa cum i-a invatat mamica lor in Normandia (boeuf, mouton, porc).

Aici nu pot totusi sa nu remarc ca si englezi sunt la fel de priceputi la limbi straine ca si prietenii mei francezi, altfel nu imi explic unele pociri evidente ale cuvintelor (pentru mine e cale lunga de la boeuf la beef :))

PS: Cineva a incercat sa ceara un Franta (adica la Lyon) un pachet de Dunhill (a se citi ca in engleza), care pachet a fost dat disparut pana cand cumparatorul si-a schimbat optiunea pentru un Dunil (a se citi ce scrie cu accent puternic pe prima silaba). (asta pentru o mostra de pronuntie franceza, poate nu cea mai reusita.)

Romania is my country

Din pacate raman pesimist de felul meu, chit ca asta va deranja pe unii dintre cei care ma mai citesc ocazional.
Doua lucruri care m-au cam intristat in minunata capitala a noastra me care am avut (ne)placerea sa o vizitez.

A. Lipscani, in fata Carului cu bere: o doamna in varsta cu haina de blana, coafata, cu cizme de piele ma aude vorbind cu seful meu in franceza si, intr-o franceza de zeci de ori mai buna decat a mea, ne cere bani de mancare.

B. Gara de Nord: o tanti se ofera sa ma ia ca insotitor la Timisoara pe gratuitatile ei daca ii dau ei jumatate din pretul biletului.

Filantropica e doar o palida idee despre Romania. Totusi e trist. Oare chiar trebuie sa ne umilim batranii? Nu exista o solutie pentru a le asigura o batranete decenta?