Din pacate raman pesimist de felul meu, chit ca asta va deranja pe unii dintre cei care ma mai citesc ocazional.
Doua lucruri care m-au cam intristat in minunata capitala a noastra me care am avut (ne)placerea sa o vizitez.
A. Lipscani, in fata Carului cu bere: o doamna in varsta cu haina de blana, coafata, cu cizme de piele ma aude vorbind cu seful meu in franceza si, intr-o franceza de zeci de ori mai buna decat a mea, ne cere bani de mancare.
B. Gara de Nord: o tanti se ofera sa ma ia ca insotitor la Timisoara pe gratuitatile ei daca ii dau ei jumatate din pretul biletului.
Filantropica e doar o palida idee despre Romania. Totusi e trist. Oare chiar trebuie sa ne umilim batranii? Nu exista o solutie pentru a le asigura o batranete decenta?
03 februarie 2011
Romania is my country
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Solutia este cea care ai ales-o deja: bilet de avion international.
@bubba: mda... nu ma prea bucura solutia asta. plus ca peste tot sunt din astia. avantajul e ca nu ii prea inteleg aici (eu emigrant, el emigrant din alta parte, cu alt accent). ma intorc din nou la Zeitgeist: scopul e Global Abundance, ceea ce momentan nu se doreste.
Trimiteți un comentariu