Inc-o zi, inc-o poveste

Daca mai mai citeste cineva trebuie sa multumesc feeder-lor , nu de alta, dar la cat de des scriu nu prea vad interesul de a trece pe aici. In fiecare zi imi propun sa mai scriu cate ceva, dar nu ma prea indemn. In fine, hai sa ii dau drumul.
Cred ca anul asta voi vedea ce inseamna sa sarbatoresti Anul Nou prin munca.
Inca un an departe de viata mea, asa cum am trait-o timp de aproape 30 de ani.
Un an interesant, un an in care am iesit din Europa, un an in care am cunoscut destul de multi oameni noi, unii interesanti, altii cu creierul cat furnica.
Inca un an care a trecut peste mine fara a ma putea decide ce sa fac cu viata mea (ma alin doar cu Buz Luhrman care zice ca oamenii cei mai interesanti nu stiu nici la 40 de ani ce vor sa faca cu viata lor :P).
Inca un an in care m-am pierdut de prieteni vechi si asta dintr-o comoditate care ucide orice relatie pe lumea asta.
Mi-e dor de un party pana la 5 dimineata si de o saorma greotasa in complex.
Mi-e dor de statul la o bere (hai mai multe :P) si de aberatiile de rigoare.
Mi-e dor sa ma pot juca cu cuvintele. Acum o fac intr-o limba imposibila pentru mine, asa ca si joaca este mai mult decat limitata.
Inca un an departe de ai mei. Oare cat timp de petrecut cu ei mai am la dispozitie? Voi ajunge sa regret anul asta care a trecut?
Mi-e dor sa citesc. Din nou limba ma omoara...
Mi-e dor sa alerg dupa o minge.
Mi-e dor de munte. Si da, vorbesc de un munte adevarat, nu de cacaturi ultra turistice.

Concluzie: Inca un an ratat din anumite privinte, inca un an cu noutati, ceea ce in final nu e prea rau. Mii de kilometri parcursi, parca pentru a fugi de mine si de tot. Anul viitor vor fi si mai multi. Sunt convins si imi si doresc asta, deci e bine.