Inc-o zi, inc-o poveste

Daca mai mai citeste cineva trebuie sa multumesc feeder-lor , nu de alta, dar la cat de des scriu nu prea vad interesul de a trece pe aici. In fiecare zi imi propun sa mai scriu cate ceva, dar nu ma prea indemn. In fine, hai sa ii dau drumul.
Cred ca anul asta voi vedea ce inseamna sa sarbatoresti Anul Nou prin munca.
Inca un an departe de viata mea, asa cum am trait-o timp de aproape 30 de ani.
Un an interesant, un an in care am iesit din Europa, un an in care am cunoscut destul de multi oameni noi, unii interesanti, altii cu creierul cat furnica.
Inca un an care a trecut peste mine fara a ma putea decide ce sa fac cu viata mea (ma alin doar cu Buz Luhrman care zice ca oamenii cei mai interesanti nu stiu nici la 40 de ani ce vor sa faca cu viata lor :P).
Inca un an in care m-am pierdut de prieteni vechi si asta dintr-o comoditate care ucide orice relatie pe lumea asta.
Mi-e dor de un party pana la 5 dimineata si de o saorma greotasa in complex.
Mi-e dor de statul la o bere (hai mai multe :P) si de aberatiile de rigoare.
Mi-e dor sa ma pot juca cu cuvintele. Acum o fac intr-o limba imposibila pentru mine, asa ca si joaca este mai mult decat limitata.
Inca un an departe de ai mei. Oare cat timp de petrecut cu ei mai am la dispozitie? Voi ajunge sa regret anul asta care a trecut?
Mi-e dor sa citesc. Din nou limba ma omoara...
Mi-e dor sa alerg dupa o minge.
Mi-e dor de munte. Si da, vorbesc de un munte adevarat, nu de cacaturi ultra turistice.

Concluzie: Inca un an ratat din anumite privinte, inca un an cu noutati, ceea ce in final nu e prea rau. Mii de kilometri parcursi, parca pentru a fugi de mine si de tot. Anul viitor vor fi si mai multi. Sunt convins si imi si doresc asta, deci e bine.

Nostalgie de primavara

mi-e dor de multe lucruri. imi aduc aminte de tot felul de intamplari... de tot felul de oameni.

de un salt in pat intr-o dimineata dupa un dus cu apa rece ca gheata...

de o tigara impartita dupa ce am reusit ceea ce doar 1% oameni reusesc...

de un comp resetat in timp ce cineva lucra pe el...

de o cantare in birou filmata cu webcamul...

de un dus in doi...

de circulatia pietonala cu sens unic...

de o baie lunga (tot in doi)...

de momentele acelea unice in care vrei sa se intample ceva, dar inca nu prea stii cum sa pui problema...

cred ca imi e un pic dor de viata mea de pana acum, asa cum a fost ea, cu frustrari si bucurii...

PS: oare de ce toata informatia asta extrem de colorata e tinuta in niste celule cenusii?

Poveste despre un el si o ea

Ionut s-a trezit foarte fericit. Desi este abia joi dimineata si mai are doua zile pana la salvatorul weekend e extrem de multumit pentru ca deseara o va avea pe fata visurilor. E plin de planuri despre cum va face fiecare miscare din momentul in care se va intalni cu ea.

Bine, ar mai fi cateva probleme minore: mai are 8 ore de chin la lucru, plus ca va trebui sa mearga la un concert de rahat din punctul lui de vedere. Nu o sa fie in stare sa inteleaga nici in ruptul capului de ce unora le place rockul: grohaie unii pe scena asta in timp ce chinuie niste amarate de instrumente de ai impresia ca o sa le rupa.

Dar nu conteaza nimic din toate astea... Pune zambetul de complezenta la sedinta saptamanala cu seful ala idiot, care cere performanta pe nasturi si vine si seara. Mai un pic. Inca un hop de trecut si o va avea doar pentru el pe fata minune.

Si uite ca a venit si seara. Ionut isi pune puloverul ala misto in dungi cu care i-au zis prietenii ca va face furori si ia taxiul spre clubul fain de obicei, dar care in seara asta se dezminte. Vin amaratii aia de la Luna Amara. Doua ore de ragete suparate. Mai ales ala cu trompeta e prea mult pentru Ionut. De ce isi bate ala joc de un instrument asa de bun?

Apare si fata. Care in mod evident e in forma maxima si se simte extrem de bine in mediul acesta. Are doar buricul gol si asa de fain da din fese pe muzica asta. Iti vine sa o iei pe sus si sa fugi ceu ea de acolo.

Problema e ca toate pregatirile lui Ionut au fost inutile. In zgomotul ala infernal nu poate sa dea niciuna din replicile lui celebre, care l-ar duce mai aproape de realizarea dorintelor lui fierbinti.

Totusi asteapta cu rabdare de caine sa se termine cu spectacolul asta de prost gust. Si uite ca vine o nesperata pauza.

Din pacate zvarluga de fata ii sopteste un suav: "Vin imediat" si se indreapta extrem de agitata spre baie. (Probabil ca simte nevoia urgenta sa isi pudreze nasul). Si trece si pauza. Reincep urletele care il scot din minti pe Ionut.

Colac peste pupaza pe finalul actului doi mai apare un tip pe scena care urla cat toti cei din formatie la un loc. (Doar e Vita, nu e un muritor de rand.)

Si se termina si concertul si Ionut isi da seama ca a mai ratat o ocazie sa o aibe pe fata visurilor.

Pacat Ionut. Speram mai mult de la tine. Aveam asteptari mari.

Stiu, finalul e trist si cam abrupt. Dar nu aveati cum sa va asteptati la altceva. Pana la urma era vorba de doi cocalari nimeriti din greseala (sau pentru ca asa e cul) la un concert Luna Amara. Se pare ca 10 lei e prea putin ca sa faca diferenta dintre fani adevarati si copiii care vor doar sa fie acolo unde e toata lumea buna.