Trebuia sa il vad cam de 6 luni... In sfarsit am ajuns sa il vizionez inainte de Craciun... Si reusesc sa scriu despre el abia acum.
Pentru unii e probabil plictisitor. Mai ales pentru cei obisnuiti cu filmele-sablon de Hollywood. Ai tot timpul senzatia ca trebuie sa se intample ceva serios, pentru ca altfel filmul e de rahat. Si totusi nu se intampla nimic...
Si totusi mie mi s-a parut chiar o portie de realitate. Asa cum e in scolile de peste tot cred eu: cu elevi prea putin interesati de ceea ce ar trebui sa invete pe la scoala, cu profesori care se chinuie sa isi pacaleasca elevii sa invete cate ceva (fac cate un banc in speranta ca vor retine cate ceva, ii pun sa povesteasca despre ei, poate mai invata un pic sa se exprime in franceza), cu decizii indoienice si indoite pe care trebuie sa le ia profesorii.
Totul se petrece intr-o clasa banala dintr-o scoala banala, dintr-una dintre suburbiile banale ale Parisului pe perioada unui an scolar banal. Nimic spectaculos nici in profesorii din acea scoala, nici la elevii clasei Poate finalul a fost mult prea pe gustul meu ca sa mai pot spune ceva de rau despre acest film. Fata ce apare la final este dezarmanta. Am stat si m-am gandit ce i-as putea eu spune acelei fete, dar nu am gasit nimic (si asta in cateva zile de gandit, si nu in cele cateva secunde pe care le-a avut proful la dispozitie).
PS: pentru mai multe detalii: imdb.
22 ianuarie 2010
Entre les murs
Visare...
Visezi in fiecare noapte/zi ca esti langa cineva... Poate de fiecare data altcineva. Cineva care iti ofere exact ce vrei tu. Si asa schimbi cu fiecare vis corpuri si suflete...
Mai trece o noapte... Mai bifezi un trup pe care l-ai simtit de parca ar fi fost real... si un suflet care era lipit de suflteul tau. Din pacate e dimineata...
Si esti in nou in plin cosmar cotidian: esti singur intr-un pat rece... Nimic din ce este in jurul tau nu te ajuta sa atenuezi visul urat in care te-ai trezit.
Te rog nu disparea de langa mine. Am nevoie de tine, de tot ceea ce reprezinti tu pentru mine. E un demers pe cat de egoist pe atat de organic.
19 ianuarie 2010
08 ianuarie 2010
Back in bussiness
Bine ati venit in noul an. Va fi un an de criza, asa cum anunta peste tot minunatii politicieni si analisti. Va fi inca un an de cacat din viata majoritatii oamenilor.
Dar totusi sa fim optimisti: poate anul asta veti reusi sa faceti cateva lucruri care nu v-au iesit anii trecuti. Eu am adoptat o idee de data asta: nu imi mai propun nimic. In acest mod mirific nu am nicio sansa sa fiu dezamagit la final.

