Tristete (oare al catelea post cu titlul asta este?)

Cred ca deja e prea mult pentru mine. Chiar nu mai am chef de nimic. Oamenii nu ar trebui sa moara. Urasc chestia asta. Indiferent de varsta celui in cauza.
Exista fiinte care fac parte din viata ta, chiar daca ti se pare ca sunt doar personaje secundare in filmul tau, care iti sunt mai mult decat simpatice. Cu care te-ai bucurat de fiecare clipa petrecuta impreuna. Suna ciudat si melodramatic mai ales pentru cei care stiu despre cine evorba. Dar asta simt.
Exista oameni buni (painea lui Dumnezeu parca era intro carte) pe care i-ai vrea vesnici, chiar daca sunt anacronici si te mai impiedici de ei uneori.

Stiu ca nu ai vrut sa pleci... doar de aia ploua pe la noi prin zona.
Odihneste-te in pace domnule Balaneanu (chiar ai fost un domn pentru mine). Sper sa ne reintalnim undeva candva. Daca nu, inseamna ca viata e de cacat.