Am in contiunare probleme cu calculatorul de acasa. (Si mi-e lene sa ii fac ceva :)). Asa ca abia acum reusesc sa scriu despre intalnirea de duminica.
Interesanta ideea, lucru pe care de altfel l-am crezut de la inceput. Poate mi-as fi dorit sa dezbatem mai mult pe marginea cartilor. Din pacate ajung la concluzia ca sunt multe in circuit si ca timpul va acentua aceasta problema, adica vor fi din ce in ce mai multe carti de discutat. Si totul intr-un timp destul de limitat.
Si sincer mi-as mai fi dorit ceva: sa nu existe momente de genul "NU am citit cartea, dar ESTE interesanta". Am o dilema: de unde stii cum e sau cum nu e?
Si am mai simtit poate tristetea unei pasiuni neimpartasite pentru un autor care mie mi se pare genial: Saramago. Da, sunt constient ca nu e o lectura de duminica si totusi nu cred ca ar trebui sa il dam deoparte doar pentru asta. Da, este eretic, blasfemiator si totusi, timp de cateva sute de pagini am crezut ca Iisus a fost cu Maria Magdalena, ca a avut urmasi. i am vazut un Dumnezeu agresiv, invadator si un diavol care vroia sa nu il chinuie pe Iisus. Interesanta inversare de roluri.
In schimb sunt fericit ca Musashi este apreciat si de alti oameni. Sper ca si noul cititor sa fie macar multumit ca a citit cartea. :)
05 februarie 2008
Schimb de carte
Frustrare
Incep sa cred ca nu am ce cauta aici. Sunt int-un sistem care ma strange rau de tot, din toate partile. Libertatea este doar aparenta. Si exista doar daca spui tot timpul: ai dreptate. Cand stii ca interlocutorul nu are dreptate.
Si din pacate mi-am pierdut speranta ca poti ajunge la varf necorupt de sistem. Adica sa ajungi acolo si sa il transformi. Big Brother te urmareste. Nu te va lasa sa faci asa ceva. Sus ajung doar cei care mor pentru sistem cu zambetul pe buze.
Nu voi face asa ceva. Si vreau sa imi iau propriile decizii. Liber. Sau cel putin atat d eliber incat sa nu vad sforile care ma tin. (Sau voi credeati ca exista libertate? Va inselati. Suntem cu toti sclavi ai societatii strambe din care facem parte. Tocmai de aici vine, cred eu, perversiunea capitalismului. Incearca sa iti dea senzatia ca poti face ce vrei tu, ca esti stapan pe viata ta. De fapt singurul lucru pe care nu il pot impiedica este sinuciderea. In rest pot sa te duca pe varf sau sa te arunce in canal. Asta in functie de utilitatea ta pentru sistem.)
COROLAR: Nu ma intereseaza ce se intampla in final, ce decizii se vor lua peste capul meu. Eu stiu ce voi preda eu mai departe. In rest nu ma intereseaza. Sa faca cei de deasupra ce vor.