Frustrare

Incep sa cred ca nu am ce cauta aici. Sunt int-un sistem care ma strange rau de tot, din toate partile. Libertatea este doar aparenta. Si exista doar daca spui tot timpul: ai dreptate. Cand stii ca interlocutorul nu are dreptate.

Si din pacate mi-am pierdut speranta ca poti ajunge la varf necorupt de sistem. Adica sa ajungi acolo si sa il transformi. Big Brother te urmareste. Nu te va lasa sa faci asa ceva. Sus ajung doar cei care mor pentru sistem cu zambetul pe buze.

Nu voi face asa ceva. Si vreau sa imi iau propriile decizii. Liber. Sau cel putin atat d eliber incat sa nu vad sforile care ma tin. (Sau voi credeati ca exista libertate? Va inselati. Suntem cu toti sclavi ai societatii strambe din care facem parte. Tocmai de aici vine, cred eu, perversiunea capitalismului. Incearca sa iti dea senzatia ca poti face ce vrei tu, ca esti stapan pe viata ta. De fapt singurul lucru pe care nu il pot impiedica este sinuciderea. In rest pot sa te duca pe varf sau sa te arunce in canal. Asta in functie de utilitatea ta pentru sistem.)


COROLAR: Nu ma intereseaza ce se intampla in final, ce decizii se vor lua peste capul meu. Eu stiu ce voi preda eu mai departe. In rest nu ma intereseaza. Sa faca cei de deasupra ce vor.