Brave New World - Aldous Huxley

Inca o distopie. Inca o vedere sumbra a viitorului. Interesanta. Poate ca m-am grabit un pic cantand prohodul acestei carti dupa ce am citit "Noi".
Si e interesant ca in "Brave New World Revisited" consideratiile lui Huxley sunt incredibil de actuale pentru Romania.
Oricum, un lucru e cert: Nu s-a gasit inca sistemul de organizare perfect pentru lumea asta bolnava in care traim.
Si inca ceva: "minunata lume noua" nu e deloc minunata. E chiar trista. E o lume in care eu nu vreau sa traiesc, desi o fac.

Interesant e poate faptul ca toate distopiile astea au un numitor comun: esecul total, fundamental, al eroilor. Sistemul intodeauna invinge. Ca si in viata de zi cu zi. Exista poate exceptii, dar acestea nu fac decat sa confirme regula. Fiind diferit nu poti decat sa esuezi. Sa iti ratezi iremediabil existenta. Dar poti oricand sa iei cate o pastila roz. Si totul sa para in regula.

Ma mai gandesc la un numitor comun: peste tot familia este afectata, distrusa. Nu exista iubire pentru parinti, pentru frati. Am tot fost informati ca asta urmarea comunismul (si de fapt de aceea este infierat acest lucru si in "1984", si in "Noi", si in " A Brave New World"), dar oare nu acelasi lucru il face si capitalismul? Cti romani lucreaza in vest, lasandu-si copiii sa creasca singuri? Desigur ei o fac din dragoste pentru copii, din dorinta ca acestia sa aiba o viata mai buna, dar generatia urmatoare va creste fara a avea parintii iubitori langa ei si li se va parea normala aceasta situatie. Degradarea vietii de familie a inceput de circa doua generatii in Romania. Cred eu ca in curand vom avea ce am semanat. Si toate aceste lumi vor fi dince in ce mai reale. Din pacate.
Din fericire eu nu cred ca voi mai asista la victoria Big Brother-ului. Poate doar a unor frati mai mici ai acestuia. (vezi Londra, cu reperearea si urmarirea chipurilor in multime)

Have a Nice Life

Din nou imi dau seama ca ar trebui sa imi vad de ale mele.
Nu imi mai pasa de ce cred alti. Se pare ca in ultima vreme am talentul de a deranja pe cei din jur, intocmai cum si cei din jur au talentul de a ma deranja pe mine.
Oare reusesc sa imi construiesc un program si sa ma tin de el?
Cam asta ma straduiesc sa fac de o vreme.
Desi cred ca imi va fi imposibil.

Unii nu pot sa vada dincolo de nasul lor. Pacat! Puneti-va si in ciubotele celui cu care aveti de-a face! Nu fiti pur si simplu egoisti. M-am saturat de oameni care se plang ca eu ii nedreptatesc! (uite ca si eu ma plang :P)

Sunt un jalnic manager al timpului. As putea sta cu ochii in soare ore intregi. Fara sa am remuscari. Dar la un moment dat totul te prinde din urma. In mod cert. Si ajungi sa iti dai seama ca undeva tu (sau drumul, vorba lui Iona) ai luat-o gresit.

PS: Daca unii se lauda cu ani de blogging eu nu pot sa zic decat ca azi am facut 6 luni in blogosfera. Sper sa nu imi pierd dorinta de a face ceva in acest domeniu. :P