Life's a Bitch and Then You Live

In ultima vreme am avut destul de multe socuri destul de ciudate. Mi-am dat seama ca sunt batran deja. In jurul meu lumea a inceput sa se schimbe masiv, fara ca eu sa imi dau seama.
Traim din ce in ce mai mult intr-o realitate virtuala. Poate si eu sunt un element de tranzitie, doar tin acest blog, dar niciodata nu voi confunda calculatorul cu un prieten.
Vorbeam cu niste studenti despre viata de camin, despre betiile pana dimineata pe care la-am facut pe acolo si se uitau cu ochi neincrezatori la mine. Pentru multi dintre actualii studenti caminul inseamna stat in fata calculatorului, cu jocurile lui, cu messengerul lui.
Multi dintre ei au ajuns la faza aia care eu o consideram o gluma: sa ajungi sa iti intrebi colegul de camera pe messenger despre ce se intampla la materia x sau y.
Nu pot sa cred ca totul se schimba atat de rapid. Probabil ca in 10 ani ma voi simti deja ca un dinozaur esuat printre mamifere.
Totusi nu vreau viitorul asta. Il detest si ma voi impotrivi lui cu toate fortele mele, chiar daca voi ajunge un anacronic. Pentru mine este importanta comunicarea si, asa cum vad eu lucrurile, comunicarea adevarata nu se poate realiza decat atunci cand esti fata in fata cu interlocutorul. Altfel vom putea arbora zeci de masti pana cand nu vom mai stii sa ne recunoastem eul printre ele.
Vom ajunge niste antisociali sociopati care urasc viata pentru ca nu vor mai stii cum s ao traiasca.
Singura mea speranta este ca totusi sa am alaturi de cine sa imi traiesc viata asa cum cred eu ca trebuie traita.