Poate ca Lyonul nu e Paris sau Bucuresti, dar oricum e destul e amuzant sa calatoresti cu metroul.
Acum cateva luni am fost extrem de mandru de romani (de artistii romani ca sa fiu mai precis). Vine un tip in metrou, bine echipat cu chitara electrica, cu ampliful de rigoare si cu cd playerul potrivit pentru playback. Si incepe sa cante frumos un cacat de pe la macaronari. Rezultat: nimeni nu i-a dat niciun ban. A oua zi, acelasi metrou (intre aceleasi statii), aceleasi personaje. Doar ca tipul canta de data asta un Mihai Constantinescu de pe vremuri. Rezultat: doar din zona mea (si nu de la mine ca nu dau bani la cersetori) a strans vreo 4 euro. Romanii rule. :D
Azi, in Ajun de Craciun, urca o tanti cu burta la gura si cu inca un plod lipit de ea. Danutz, ca orice om perspicac isi si spune: Asta e de prin Romania. Tanti incepe: 'Quelque chose de votre coeur pour acheter a manger a mon petit....' Danutz se felicita deja pentru ascutimea mintii si puterea de deductie si extrapolare pe care o are (din cauza accentului lu' tanti :D). Si pentru ca e Craciunul ce credeti ca ne canta tanti?
"O ce veste minunata
De la Viflaim se-arata
Cerul stralucea
Ingerii veneau
Pe-o raza curata.
Caci la Viflaim Maria
Savarsind calatoria
Intr-un mic locas
Langa-acel oras
S-a nascut...."
Colinda s-a oprit brusc, ca ne apropiam de statia urmatoare si trebuia colectat banul repede-repede. Spre surprinderea mea singurii bani au venit de la un arab. :D
In concluzie, Craciun Fericit la tot romanul care ma citeste (multumesc mamei si vecinului care tot incearca sa imi creasc numarul de vizualizari; am ajuns la 3 pe luna :D) si la straini: atentie ca am venit sa va luam banii...
24 decembrie 2010
Lyon metrou.... 2010
11 noiembrie 2010
11 august 2010
Ganduri de rahat
Am vazut in ultima vreme cat de putin suntem dispusi sa renuntam la tabieturile noastre.
M-am gandit cate promisiuni am facut la despartiri? Cate dintre ele le-am respectat? Am zis multe, am facut putine.
Si mai trist este faptul ca facem promisiunile astea din reflex, fara sa le gandim si suntem extrem de afectati cand alti nu isi respecta promisiunile facute noua.
Cred ca asta va fi dorinta mea pe anul viitor: fara promisiuni ce nu au acoperire.
Si din chinurile celor din jur am ajuns sa iti dau dreptate Janos; daca in fiecare zi iti spui: sunt cool, o sa castig la loto, vei sfarsi invitabil prin a castiga jackpotul. Totul vine la momentul potrivit, nu poti grabi si nici nu poti incetini lucrurile: sexul se termina ( :D ) , banii apar (putini, dar te poti descurca), prieteniile se rup (incet, dar sigur)...
Pe scurt: nu va agitati, decat eventual pentru a esteca posmagii neinmuiati. :p
05 august 2010
Birocratie
Vorbeam deunezi cu un cunoscut ca romanii au preluat multe chestii de la francezi. Ei bine, minunata birocratie este unul dintre lucrurile faine pe care romanii le-au importat.
E simplu: ca sa poti lucra trebuie sa ai drept de sedere in Franta. Ca sa ai drept de sedere trebuie (de cele mai multe ori) sa ai un contract de lucru.
Nu e clar? :D
15 iulie 2010
Timpul
Nu imi vine sa cred ce repede trece timpul asta. Sunt plecat de acasa deja de 4 luni si jumatate. Pur si simplu imi e greu sa cred. Si imi e si mai greu sa cred cum se schimba spatiul, scarile la care gandesti.
In 4 luni jumate am facut doar cu masina 10 mii de km.
Pe scurt, am vazut, mai mult sau mai putin: Grenoble, Annecy, Marseille, Insula Reunion, Paris, Amiens, Lille, Namur, Bruxelles.
Plus ca multi oameni au mai imbatranit cu un an in timpul asta. Vreau si pe aceasta cale sa le urez la multi ani si sa le transmit scuzele mele daca am uitat de ziua lor sau i-am felicitat cu intarziere.
20 iunie 2010
Zivot je cudo
Nu, nu are nicio legatura cu Kusturica, doar ca viata e chiar un miracol.
Acum 6 luni nu mi-as fi imaginat ca voi scrie cateva randuri pe blog din fata unui bungalow din Insula Reunion. Chiar nu aveam cum sa imi imaginez asta...
Si totusi sunt aici, chiar daca doar pentru cateva zile.
Mi-am dat seama oarecum ce imaginatie limitata am. Nu doar pentru ca nu ma vedeam aici, ci si pentru ca nu pot sa cred ca sunt in plina iarna aici. Si asta inseamna 25 de grade cu un soare cum nu am prea vazut la Lyon vara asta. :D
PS: Stiu, nu am stofa de fotograf.
11 iunie 2010
Desi nu are legatura directa cu mine
O mica lectie de electrotehnica si de practica electroenergetica, ca multi cam bat campii si ma cam deranjeaza deja:
1. la compania de electricitate platesti kWh (adica "kilo Watt ora", adica energie) si nu curent sau kW
2. tensiunea de alimentare a consumatorilor la joasa tensiune este de o vreme 230 V (trifazat inseamna 400 V si nu 380 V)
3. m-am saturat de suparatii pe viata care tot acuza faptul ca sunt furati de companiile de furnizare gen Enel. Inca nu v-ati prins ca suntem o vaca de muls pentru europenii din vest? Ne-au obligat sa vindem toate sectoarele energetice (electric, gaz, petrol) in conditiile in care de exemplu francezii refuza sa faca asta. Si nu mai acuzati nici PSD nici PNL nici PDL pentru privatizarile astea. AM FOST OBLIGATI sa le facem. Bine, obligati daca voiam in UE.
PS: mai merge si invers daca va intereseaza cumva: saptamana trecuta am cumparat motorina pe autostrada in Franta ghciciti de la ce benzinarie? Rompetrol. Baietii destepti se misca.
10 iunie 2010
Oare exista fericire in rutina?
Da, stiu, titlul este din nou cu tente depresive...
Chiar nu e cazul meu acum. Poate sunt un pic trist ca totul se repeta de la o zi la alta, de la o saptamana la alta... Mi-as dori sa fac mai multe, dar mi se intampla de multe ori sa zac in pat, ca ultimul pensionar.
Uneori e frustrant, mai ales pentru cei ca mine, carora le cam place sa vorbeasca, sa nu reusesti sa comunici cu ceilalti. Mi-as dori ca povestea cu Turnul Babel sa nu fi existat. Sa ma pot intelege cu oricine de pe lumea asta intr-o limba comoda pentru toti.
Si incep sa inteleg cum te poate acapara total jobul. Cine mai are chef sa faca chestii dupa 10 ore de job? Poate doar cu o vointa de fier...
08 iunie 2010
07 iunie 2010
05 mai 2010
Cred ca peste tot e acelasi cacat
Am crezut ca Romania este tara birocratiei si a ratatilor in sistemul de lucru cu clientii.
M-am inselat amarnic. Si aici sunt tot felul de prosti care cica trebuie sa te ajute...
Tot ce doream in Franta de la banca era sa imi faca un cont cu un card atasat la respectivul cont. Nu de alta, dar nimeni nu iti da aici banii cash.
1. 2 martie Danutz merge la banca X sa isi deschida contul. I se spune ca totul e ok si ca trebuie sa astepte cam o saptamana un mail care sa ii dea un cod sa isi poate incarca pe net fotografia personala. Asta cu fotografia era pentru ca voiam un card cu poza mea ca sa beneficiez de reduceri pe la diferite petreceri, ca cica sunt "asimilat" studentilor pe perioada stagiului.
2. dupa vreo doua saptamani Danutz merge la banca pt. ca nu primise codul, unde i se spune ca de fapt dureaza 2-3 saptamani.
3. dupa alte 3 saptamani primesc acasa codul PIN pentru card si invitatia de a veni sa imi ridic plasticul de la filiala. Si ajung din nou la banca unde aia fac fete-fete: e o problema cu contul, nu e inca deschis. Asta in conditiile in care pe cont fusesera transferati bani, puteam sa ii vad on-line, am putut chiar sa fac o plata de la banca.
4. 8 saptamani de la prima vizita la banca ajung din nou la ghiseu: contul dumneavoastra nu e deschis, lipsesc niste semnaturi. Cand am zis ok, unde sa semnez mi se spune ca minunata mea consiliera nu e prezenta si ca nu pot sa pun semnaturile am crezut ca o omor pe aia din fata mea, desi saraca nu avea nicio vina.
5. de o saptamana astept ca cea care se ocupa de contul meu s ama sune ca sa stabilim o intalnire. Nimic.
PS: ieri am mai vazut incompententa unor francezi: metrou inchis din cauza unui accident si sute de oameni blocati la 100 de metri de un depou, fara ca idiotii de la societatea de transport sa scoata niste autobuze pentru fraieri.
02 aprilie 2010
Nostalgie de primavara
mi-e dor de multe lucruri. imi aduc aminte de tot felul de intamplari... de tot felul de oameni.
de un salt in pat intr-o dimineata dupa un dus cu apa rece ca gheata...
de o tigara impartita dupa ce am reusit ceea ce doar 1% oameni reusesc...
de un comp resetat in timp ce cineva lucra pe el...
de o cantare in birou filmata cu webcamul...
de un dus in doi...
de circulatia pietonala cu sens unic...
de o baie lunga (tot in doi)...
de momentele acelea unice in care vrei sa se intample ceva, dar inca nu prea stii cum sa pui problema...
cred ca imi e un pic dor de viata mea de pana acum, asa cum a fost ea, cu frustrari si bucurii...
PS: oare de ce toata informatia asta extrem de colorata e tinuta in niste celule cenusii?
15 martie 2010
Viata printre straini
Abia au trecut 2 saptamani asa ca nu stiu daca parerea mea este destul de bine formata pentru a zice ceva in domeniul asta, dar oricum, fata de experientele anterioare cu minunatii francezi cred ca de data asta am gasit oameni mai deschisi la straini, la nou.
Poate si mediul in care am aterizat fiind unul profund eterogen si multicultural are ceva de-a face cu asta, dar oricum, pentru prima oara am intalnit straini dispusi sa te ajute dezinteresat si sa incerce sa iti faca tranzitia mai usoara.
Desi as putea spune ca din nou cei obligati sa o faca se cam eschiveaza si te pun sa te descurci singur nu o sa ii acuz prea mult.
In schimb vreau sa va spun ca o simpla asistenta la cursul meu de limba s-a obosit sa caute pe acasa un dosar de-al ei pentru a obtine un girant prin cacatul asta de tara si mi l-a adus. Plus ca mi-a dat cam toate siteurile pe care a cautat ea locuinta.
Pe de alta parte viitorul meu coordonator a simtit nevoia sa ma sune si sa se scuze ca nu are timp sa ne vedem mai repede ca pleaca din localitate pentru o perioada de timp. Asta in conditiile in care momentan el nu are nicio obligatie vizavi de mine...
In rest? un oras extrem de racoros in perioada asta si extrem de frumos. Din pacate nu prea se potrivesc cele doua. Nu de alta, dar nu prea iti vine cheful sa vizitezi ceva pe frigurile de aici...
PS: locuintele sunt cam de cacat pe aici... Sper sa supravietuim pana la vara.
14 martie 2010
25 februarie 2010
19 februarie 2010
Nod in gat
Sincer credeam ca sunt mai relaxat si mai calm in legatura cu ce se intampla cu viata mea. Zilele astea mi-au demonstrat ca nu e deloc asa.
Vestea buna? Ca voi fi in sfarsit langa cine vreau si ca imi schimb jobul.
Vestea rea? Ca voi rupe multe legaturi si ca am nodul asta de cacat in gat.
PS: See you in Lyon...
15 februarie 2010
Lauda
Nu credeam sa ajung sa scriu un post de lauda la adresa organizarii romanilor. Stiu ca este o experienta limitata, dar in weekendul acesta am fost la munte si pentru prima oara am vazut un drum curat de la un capat la altul pe timp de iarna, desi spre final am ajuns pe drumuri judetene. Respect celor care au aranjat chestia asta.
In alta ordine de idei Straja a fost super ok multumita naturii care a binevoit sa ne dea ninsoare si dupa aceea soare. Traiasca schiul si adrenalina. Va recomand statiunea. Poate e mai haos duminica, dar puteti schia in conditii decente.
Schiati, dati-va cu placa, mergeti sa stati pe terasa la baza partiei, orice, numai nu stati acasa. :P
22 ianuarie 2010
Entre les murs
Trebuia sa il vad cam de 6 luni... In sfarsit am ajuns sa il vizionez inainte de Craciun... Si reusesc sa scriu despre el abia acum.
Pentru unii e probabil plictisitor. Mai ales pentru cei obisnuiti cu filmele-sablon de Hollywood. Ai tot timpul senzatia ca trebuie sa se intample ceva serios, pentru ca altfel filmul e de rahat. Si totusi nu se intampla nimic...
Si totusi mie mi s-a parut chiar o portie de realitate. Asa cum e in scolile de peste tot cred eu: cu elevi prea putin interesati de ceea ce ar trebui sa invete pe la scoala, cu profesori care se chinuie sa isi pacaleasca elevii sa invete cate ceva (fac cate un banc in speranta ca vor retine cate ceva, ii pun sa povesteasca despre ei, poate mai invata un pic sa se exprime in franceza), cu decizii indoienice si indoite pe care trebuie sa le ia profesorii.
Totul se petrece intr-o clasa banala dintr-o scoala banala, dintr-una dintre suburbiile banale ale Parisului pe perioada unui an scolar banal. Nimic spectaculos nici in profesorii din acea scoala, nici la elevii clasei Poate finalul a fost mult prea pe gustul meu ca sa mai pot spune ceva de rau despre acest film. Fata ce apare la final este dezarmanta. Am stat si m-am gandit ce i-as putea eu spune acelei fete, dar nu am gasit nimic (si asta in cateva zile de gandit, si nu in cele cateva secunde pe care le-a avut proful la dispozitie).
PS: pentru mai multe detalii: imdb.
Visare...
Visezi in fiecare noapte/zi ca esti langa cineva... Poate de fiecare data altcineva. Cineva care iti ofere exact ce vrei tu. Si asa schimbi cu fiecare vis corpuri si suflete...
Mai trece o noapte... Mai bifezi un trup pe care l-ai simtit de parca ar fi fost real... si un suflet care era lipit de suflteul tau. Din pacate e dimineata...
Si esti in nou in plin cosmar cotidian: esti singur intr-un pat rece... Nimic din ce este in jurul tau nu te ajuta sa atenuezi visul urat in care te-ai trezit.
Te rog nu disparea de langa mine. Am nevoie de tine, de tot ceea ce reprezinti tu pentru mine. E un demers pe cat de egoist pe atat de organic.
19 ianuarie 2010
08 ianuarie 2010
Back in bussiness
Bine ati venit in noul an. Va fi un an de criza, asa cum anunta peste tot minunatii politicieni si analisti. Va fi inca un an de cacat din viata majoritatii oamenilor.
Dar totusi sa fim optimisti: poate anul asta veti reusi sa faceti cateva lucruri care nu v-au iesit anii trecuti. Eu am adoptat o idee de data asta: nu imi mai propun nimic. In acest mod mirific nu am nicio sansa sa fiu dezamagit la final.