"When you were young..."

Baz Luhrman - "Everybody's free (Sunscreen)"
Viata e complicata... sau poate noi suntem prosti ca o complicam.
Vreau sa fiu liber. Sa zic oricui: esti un bou. Sau: chiar imi place de tine. (ca de obicei vad ca am pus raul in fata :)) Fara a fi nevoit sa urmaresti eticheta, mersul societatii.

Sa nu se supere nimeni. Indiferent ce zici. Sa fie fericit ca esti sincer. Urasc oamenii cu doua fete. Ii gasesc obositori. In prezenta lor ma gandesc tot timpul de doua ori inainte sa spun ceva. Urasc asta.

In ideea sinceritatii: i met a girl. As fi vrut sa ii spun: a fost un timp in care chiar imi doream sa fac cunostinta cu tine... si nu stiam cum. (Vorba unui cunoscut: "Au trecut vremurile alea.") M-au impiedicat sa fac gestul asta constrangerile societatii. Si faptul ca am cam fost facut paranoic si nebun in ultima vreme.
Oricum e interesant cum viata iti ofera foarte des oportunitati atunci cand nu mai ai nevoie de ele. (Alanis Morissette: Isn't it ironic?).
Viitorul meu e in fata. Ma priveste chiar in ochi. Pacat ca eu am doar flashuri in care il intrezaresc.

Depresie

Inca o zi pierduta pentru nimic...
Sau aproape nimic.
Pacat...

Flori pentru Algernon - Daniel Keyes

Chiar daca nu e duminica...
Am citit cartea dintr-o suflare. Superba. Poate ca nu are nimic original, adica ideea geniului damnat, a celui care isi depaseste conditia si este aruncat inapoi sau a omului experiment cred ca au tot fost abordate.
Totusi...
Frumoasa prezentarea trecerii de la exceptional la exceptional (ideea e din carte), adica de la idiot la geniu.
Si interesanta ideea faptului ca dezvoltarea intelectuala fara o dezvoltare emotionala duce la dezechilibre grave.
Chiar cred ca e adevarat. Eu o simt la mine. Sunt din multe puncte de vedere handicapat. poate ca am inceput sa recuperez, dar mi-e frica de faptul ca e posibil s anu recuperez suficient de repede pentru a fi ok.

Dupa o pazua lunga...

Nu cred ca voi mai merge vreodata la mare...
Nu ati avut niciodata senzatia cand va intorceati de la munte ca nu prea mai puteati comunica cu cei care nu au fost cu voi? Si ca cei cu care ati fost la munte au ajuns mult mai aproape de sufletul vostru?
Chiar sper sa cunosc in continuare persoanele din jurul meu din ce in ce mai bine. Si intrun mod din ce in ce mai profund.

Lada cu vechituri

Poate ca suna iresponsabil pentru unii, dar cred ca nu e bine sa te atasezi de nimic. Totul trebuie s afie pasager in viata. Eveoluam mai rapid uneori decat putem asimila. Totusi cred ca trebuie sa asimilam.
Aruncati totul la groapa de gunoi. Mobila (da, chiar si patul unde ati facut prima data prostii :)), calculatoare (da, chiar si primul calculator, pe care te-ai gandit ca il vei tine toata viata ca sa il poti arata nepotilor), amintiri (da, chiar si primul condom folosit - aici exagerez :)).
Orice pastrezi te poate trage inapoi, te poate determina sa pierzi ritmul. Asa vei pierde de tot trenul si vei ajunge sa fii desuet si inutil pentru cei din jur si, in ultima instanta, pentru tine.
Sper sa nu uit nicodata ce simt acum si sa actionez ca atare. Sa fiu cu creasta la 90 de ani daca in 2070 punkul va fi din nou la moda.

Azi nu cred ca mai trebuie sa fii adanc infipt in traditie si in istorie.

Dimineata

Ce frumos e sa scrii la ore din acestea matinale. Totul e roz (de fapt alb), ziua se asterne la picioarele tale. Poti sa faci o gramada de lucruri bune in aceasta minunata zi.
Probabil ca spre seara voi fi trist ca in orice alta zi pentru ca voi fi reusit sa fac doar o mica parte din lucrurile pe care mi le-am propus. Dar sa nu anticipam. :)

Unchiul Petros si Conjectura lui Goldbach - Apostolos Doxiadis,

Pentru matematicieni si pentru amatorii de eroi romantici.
Poate va veti gandi si voi cum puteti sa rezolvati conjectura lui Goldbach. Eu unul m-am gandit un pic. Din pacate degeaba. :)
Despre cum poti sa iti inchini viata unei idei. Si cum poti sa pierzi, sa iti irosesti aceasta viata.

Oricum mi se pare magic sa reusesti sa demonstrezi ca orice teorie ai lua in considerare, si orice sistem axiomatic vei ajunge la concluzia ca pe langa teoreme vei mai avea parte si de conjecturi. Si inca ceva: s-a demonstrat ca nu poti preciza a priori, la un sistem axiomatic dat, care sunt teoreme si care sunt conjecturi. Dementa nu?

Si inca o idee: egoismul stopeaza progresul. Asta in mod clar. Ii urasc pe cei care publica articole stiintifice fara sa lase nicio sansa celorlalti sa le refaca rationamentele. E egoismul pur si teama de a fi intrecuti de alti.

Dragoni sau tepe

Azi ma simt plin de metafore.:)
Stiti povestea cu dragonii?
Un imparat primeste in dar o panza incredibil de frumoasa. Si il cheama pe cel mai mare mester vopsitor sa ii picteze pe ea 2 dragoni: unul albastru si unul galben. Mesterul ii cere timp de epregatire 2 ani si o pestera in care sa poata lucra. Dupa 2 ani vine la palat si anunta ca e pregatit sa realizeze cei 2 dragoni. Pus in fata panezei trage 2 linii: una galbena si una albastra.
Imparatul il ucide pe loc. Dupa un timp imparatul se gandeste sa vada totusi ce a facut vopsitorul 2 ani de zile. Merge in pestera unde vede 2 dragoni fata in fata pictati in toate detaliile posibile: solzi, gheare, absolut tot. Pe masura ce se afunda in pestera dragonii devin tot mai simplu reprezentati, tot mai "stilizati", pentru ca ultimii doi sa fie de fapt 2 linii.

Morala: Nu judecati pripit, prin ceea ce vedeti pe moment. Daca va deranjeaza ca eu sunt suparat pe o chestie marunta, ganditi-va ca poate sunt multe lucruri marunte care s-au strans. Si daca din punctul vostru de vedere 20 deminute intarziere sau faptul ca nu ati venit sa va intalniti cu mine nu conteaza (s-a intamplat o data ce dracu :)) pantru mine s-ar putea sa conteze daca exista 3-4 oameni importanti in viata mea care fac acest lucru aproape in acelasi timp. S-ar putea sa fie cam greu de suportat pentru mine, nu credeti?

nervi de primavara

Scriu mai greu pe blog in ultima vreme din cauza acelorasi celebri virusi.
Cred ca e a patra incercare de a posta ceva pe blog.
:)
De data asta voi reusi ca sunt pe compul altcuiva.
Vad ca anul acesta chiar este anul schimbarilor. Ma gandesc ca mai am cam 9 luni din viata pana la o noua decizie cruciala pentru viata mea. Nu va ganditi la prostii. :)

Voi fi atunci in punctul in care va trebui sa hotarasc (oare pentru a cata oara?) ce vreau sa fac cu viata mea. Si va fi pentru a nu stiu cata oara cand nu voi putea lua o decizie radical. Trist, nu?

Dar deja stiu destule despre mine incat sa stiu si ca nu conteaza asta. Si ca va aparea ceva care ma va indemna pe moment sa o iau la dreapta sau la stanga.

Postul acesta e abrerant. Dar sunt multe lucruri pe care nu le-am scris la timpul lor asa ca...

Schimb de carte

Am in contiunare probleme cu calculatorul de acasa. (Si mi-e lene sa ii fac ceva :)). Asa ca abia acum reusesc sa scriu despre intalnirea de duminica.

Interesanta ideea, lucru pe care de altfel l-am crezut de la inceput. Poate mi-as fi dorit sa dezbatem mai mult pe marginea cartilor. Din pacate ajung la concluzia ca sunt multe in circuit si ca timpul va acentua aceasta problema, adica vor fi din ce in ce mai multe carti de discutat. Si totul intr-un timp destul de limitat.

Si sincer mi-as mai fi dorit ceva: sa nu existe momente de genul "NU am citit cartea, dar ESTE interesanta". Am o dilema: de unde stii cum e sau cum nu e?

Si am mai simtit poate tristetea unei pasiuni neimpartasite pentru un autor care mie mi se pare genial: Saramago. Da, sunt constient ca nu e o lectura de duminica si totusi nu cred ca ar trebui sa il dam deoparte doar pentru asta. Da, este eretic, blasfemiator si totusi, timp de cateva sute de pagini am crezut ca Iisus a fost cu Maria Magdalena, ca a avut urmasi. i am vazut un Dumnezeu agresiv, invadator si un diavol care vroia sa nu il chinuie pe Iisus. Interesanta inversare de roluri.

In schimb sunt fericit ca Musashi este apreciat si de alti oameni. Sper ca si noul cititor sa fie macar multumit ca a citit cartea. :)

Frustrare

Incep sa cred ca nu am ce cauta aici. Sunt int-un sistem care ma strange rau de tot, din toate partile. Libertatea este doar aparenta. Si exista doar daca spui tot timpul: ai dreptate. Cand stii ca interlocutorul nu are dreptate.

Si din pacate mi-am pierdut speranta ca poti ajunge la varf necorupt de sistem. Adica sa ajungi acolo si sa il transformi. Big Brother te urmareste. Nu te va lasa sa faci asa ceva. Sus ajung doar cei care mor pentru sistem cu zambetul pe buze.

Nu voi face asa ceva. Si vreau sa imi iau propriile decizii. Liber. Sau cel putin atat d eliber incat sa nu vad sforile care ma tin. (Sau voi credeati ca exista libertate? Va inselati. Suntem cu toti sclavi ai societatii strambe din care facem parte. Tocmai de aici vine, cred eu, perversiunea capitalismului. Incearca sa iti dea senzatia ca poti face ce vrei tu, ca esti stapan pe viata ta. De fapt singurul lucru pe care nu il pot impiedica este sinuciderea. In rest pot sa te duca pe varf sau sa te arunce in canal. Asta in functie de utilitatea ta pentru sistem.)


COROLAR: Nu ma intereseaza ce se intampla in final, ce decizii se vor lua peste capul meu. Eu stiu ce voi preda eu mai departe. In rest nu ma intereseaza. Sa faca cei de deasupra ce vor.

Touching the Void

Semi-documentar, semi-film.
Totusi totul e bazat pe un caz real.
Probabil fictiunea apare acolo unde protagonistii au gauri in amintiri.
Totul despre cum sa urci un munte, sa ajungi in adancurile lui si totusi sa te introci la viata.
Despre ce inseamna sa iti pierzi orice speranta si totusi s alupti in continuare, instinctiv, pentru viata.
Interesante comentariile celor care au patit-o in realitate. (Si da, sunt amandoi in viata :))

PS: Poate comentariul a fost cam pompos, dar filmul a fost interesant. Merita toata atentia.