Musashi - Eiji Yoshikawa

Cine e Myamoto Musashi?
Hmm...
Un nimeni. Un nimeni care la vremea lui a revolutionat lumea samurailor impunand stilul de lupta cu doua sabii. Desi in urma discutiilor cu unii oameni (sora mea in principal)  am ajusn la concluzia ca Yoshikawa este crestin totusi eu cred ca surprinde destul de bine, poate usor prea romantic, figura lui Musashi.
Model de urmat ca si tarie de caracter. E primul personaj care mi-a aratat ce inseamna "sa fii in filmul tau". Sa iti traiesti viata fara compromisuri.
Cei din jurul meu vor regasi in cartea asta cateva din ideile pe care le tot vantur eu.
Una ar fi o evolutie simpla a gandirii: nu voi regreta nimic in viata/nu voi face nimic regretabil in viata/voi avea o viata perfecta.
Alta ar fi cea conform careia amintirile si atentiile altora te trag inapoi. La infruntarea finala dintre Musashi si Ganryu fiecare are modul sau de a actiona, dar ambele sunt impresionante pentru mine. Unul dintre ei arunca absolut tot ce avea la el de la prieteni. Explicatia e simpla: in acea batalie trebuie sa fie singur, om contra om. Fara nimic altceva. Fara iubite, fara vasali, fara prieteni. Sa fii tu cu sabia ta. Celalalt nici macar nu isi foloseste sabia proprie. Ciopleste una din lemn in timp ce se indreapta spre locul confruntarii.
Chiar daca toata infruntarea e descrisa pe 4-5 pagini, merita sa citesti 4 volume chiar pentru a intelege cum se ajunge la aceasta lupta.
Poate cei cativa ani de shotokan nu m-au apropiat destul de cultura japoneza. Poate ca nici un european nu va intelege cu adevarat mentalitatea de acolo. Totusi cred ca aceasta carte ofera un fir demn de urmat in incercarea de a descoperi o lume fascinanta.

Supliment saptamanal

Imi propun ca in fiecare saptamana sa prezint cate o carte sau in film care m-a marcat. Sper sa reusesc sa ma tin de acest proiect. Poate cu aceasta ocazie o sa imi pot impune sa fac si alte lucruri.

Viata e roz

Ciudat. In ultima vreme nu mai sunt party addicted. Sunt in schimb dependent de discutii. Cred ca de fapt totdeauna mi-a placut sa ma aud vorbind ( :)) ). Datorez multe unor persoane din jurul meu. Sunt exemple si contra-exemple ideale.
Ati avut vreodata senzatia de vid perfect? Momente cand nu mai vrei sa gandesti, nu mai poti sa gandesti. Pur si simplu e un gol imens si atat.
Nu exista prezent sau viitor, nu exista actiune sau visare. NIMIC.
Am auzit exprimata ideea asta in o mie de feluri. Dar totusi nici o varianta nu ma satisface.
Chiar am atins vidul de o gramada de ori in viata. Sunt senzatii care te marcheaza. Raman undeva in tine pentru totdeauna.