Datorie

La Schimb de cărti mi s-a dus aminte că am ameninţat cu o poveste despre studenţii mei.

Trebuie să spun că sunt plăcut surprins de cei cu care mă întâlnesc în acest an.
În sfârşit am persoane interesate de ceea ce se face la şcoală. Adică în sfârşit sunt asaltat de persoane care întreabă: "Asta cum se face? Dar asta?" E fascinant. Şi totodată provocator. Mă obligă şi pe mine să gândesc. Nu de alta, dar la un moment dat ajungi să faci totul mecanic. Şi asta nu e bine. Aşa că vă recomand, dacă sunteţi studenţi, să vă provocaţi profesorul. Vă ajutaţi pe voi şi îl ajutaţi şi pe el.

Am fost interceptat chiar şi pe scări, pe stradă pentru a mi se spune: "Am rezolvat problema pe care ne-ai propus-o." E incredibil.

În altă ordine de idei, deşi pe aceeaşi linie: urăsc profesorii care predau sub formă de monolog. Un monolog nu are sens. Studentul trebuie să înţeleagă tot ce aberezi tu acolo. Ar trebui să fii deschis la nou, la întrebările oricui. Până la urmă asta e ceea ce contează: să te faci înţeles. Şi să împingi de fiecare dată cu un pas în faţă înţelegerea.

Consider că cel mai slab stundent, prin perseverenţă şi curiozitate poate ajunge undeva deasupra mediei celorlalţi. Todeauna, cu o condiţie suplimentară: profesorul să fie deschis şi să încerce să îi lămurească orice dilemă. Chiar dacă uneori ajunge să explice de ce 2+2=4.
Poate că nu gândesc corect, sunt conştint că şi eu am limitele mele şi că trebuie să discut cu 200 de persoane, astfel încât e cam greu să îi explici la fiecare în parte lucruri elementare.