Tristete festiva :)

Se pare ca am un talent deosebit de a trage oamenii in starea mea.
Pacat ca indoielile mele (sau frustrari, cum vreti voi) ii chinuie si pe cei din jur. Chiar nu imi doresc sa ranesc pe nimeni. Am ranit destul.
Vreau ca oamenii sa fie fericiti. Cu mine/fara mine, asta chiar nu mai conteaza.
Aseara am fost acuzat de ipocrizie. Da, poate ca exista aceasta impresie. In sensul ca nu ma cunosc pe mine si de aceea pot avea doua reactii diferite pe acelasi subiect. Eu nu cred ca aceasta este ipocrizie. E doar o dualitate normala a fiintei mele. In functie de starea de moment raspunsul meu poate fi alb sau negru.
Vreau sa fiu fericit. Vreau sa fiu impacat cu mine. Din pacate acum nu simt ca as fi.