Requiem For a Dream - Hubert Selby Jr.

Tema este simpla: dependenta. Orice fel de dependenta: TV, pilule de slabit, heroina. Dependenta de recunoasterea sociala, de afirmare in mediul propriu de viata. Nimeni nu vrea sa fie singur, tuturor le e teama de asta.

Unii nu au fost incantati de carte. Filmul a fost considerat mai bun. Nu stiu ce sa zic. Sunt unele amanunte care mie personal nu mi-au sarit in ochi in film. Cum ar fi de exemplu egoismul tuturor celor implicati in afacerea cu droguri. Nici unul nu era eroul romantic care parea. Toti ajung sa ascunda o parte din marf pe care pun mana. Si asta spune totul avand in vedere "dragostea" dintre Marion si Harry, respectiv prietenia "profunda" dintre Harry si Ty. Totul e doar o pojghita sub care se ascunde putrefactia societatii capitaliste, care nu poate produce nimic, decat haos, delasare si anularea personalitatilor.

Romanul a fost scris in '78, poate de aceea am fost surprins de faptul ca s-a permis aparitia unei carti in care apar tangential unele probleme grave: politia care perimite accesul drogurilor in zonele pline de toxicomani (probabil de teama unor revolte sangeroase ale unor oameni care nu mai au nimic de pierdut), rasismul celor din sud (totusi Rosa Parks, Martin Luther King Jr. aparusera de o vreme).



"I'm somebody now, Harry. Everybody likes me. Soon, millions of people will see me and they'll all like me. I'll tell them about you, and your father, how good he was to us. Remember? It's a reason to get up in the morning. It's a reason to lose weight, to fit in the red dress. It's a reason to smile. It makes tomorrow all right. What have I got Harry, hm? Why should I even make the bed, or wash the dishes? I do them, but why should I? I'm alone. Your father's gone, you're gone. I got no one to care for. What have I got, Harry? I'm lonely. I'm old. You got friends, Ma. Ah, it's not the same. They don't need me. I like the way I feel. I like thinking about the red dress and the television and you and your father. Now when I get the sun, I smile."

P.S. (personal script): De cate ori ati incercat sa va lasati de un viciu? Si v-ati spus: mai fumez o tigara, mai mananc o ciocolata? "Eu nu o sa ajung niciodata ca ratatii aia care nu se pot abtine." Poate asta a fost lucrul cel mai socant din carte, faptul ca ei nu se considerau dependenti de nimic. Marion se mira de faptul ca Big Tim ii spune "dependenta". Ea se poate lasa oricand, nu e ca ratatii care jefuiesc, omoara, se vand pentru o bila. Selby e mai mult decat cinic in privinta asta si isi cam bate joc de toate personajele sale.