Noi - Evgheni Zamiatin

Sper ca nu am pocit niciun nume prin titlu.
1984? Vax...
Inca o dovada ca nu prea s emai poate crea nimic nou.
Va impresioneaza ceva foarte mult?
Stati linistiti, nu e original, doar ca inca nu ati dati peste inspiratia autorului. :)
De data asta trebuie sa o spun cu mana pe inima: Russians rule.
Dupa introducerea asta mai mult decat personala sa revin la un ton mai normal si inteligibil. :)

Prima antiutopie, distopie sau cum mai vreti voi sa numiti antonimul utopiei. Scrisa in anii'20 de un rus a fost publicata in tara mama abia in '89, desi era un best seller prin alte tari ale lumii deprin perioada interbelica.
Ce se intammpla intr-o lume in care omul este comandat sa fie fericit? Cam la intrebarea asta incearca sa raspunda autorul in romanul de fata. Reuseste? DA. Si asta intr-un mod care te socheaza. Care te face sa iti dai seama ca noi nu prea privim lumea cum ar trebui. Ar trebui sa ne bucuram de libertate.
Ca fapt divers: Zamiatin a avut curajul sa ii scrie lui Stalin ca el vrea sa plece din Rusia pentru ca nu mai suporta regimul acestuia, ca se simtea incorsetat ca si artist. Ce a castigat? O excursie in Siberia. (asta era probabil raspunsul dumneavoastra. De fapt a castigat dreptul de a parasi Rusia. Se pare ca si tiranii mai au momente de slabiciune.)

PS: Mai am de citit 2 distopii pentru comparatie: A Brave New World si Fahrenheit 451, dar cred ca ma vor dezamagi dupa cartea asta.

Revenire

Scriu dupa o pauza destul de mare. Fortat de imprejurari (:P) am lipsit de pe net o vreme.
Meanwhile made a lot of love, read a lot of books, seen a few movies, enjoyed spending time with the loved one.
Se poate spune ca sunt fericit :) Desi intoarcerea din paradis la infernul cotidian e destul de grea.

Just a little bit longer...

Nu, nu e vorba de dimensiuni in titlu :P
Au mai ramas patru zile.

Azi totusi nu sunt asa de in forma cum ar trebui. Cred ca nu mai stiu sa lucrez continuu. Sunt mai lipsit de chef decat s-ar cuveni.
Sau poate ca asta e problema. Am un sef prost organizat si asta ma afecteaza si pe mine. M-am cam saturat de duma aia rasuflata:" Cand trebuia predat proiectul? Ieri". Chiar puteam face un program ok. Nu sa tragem ca animalele pe ultima suta de metri.
Dar asta este. Astia suntem noi, romanii.

Pe contor....

FIVE DAYS AND COUNTING...
Tic-tac, tic-tac. Inca o zi... care se scurge.
E ciudat sa fii prins intre doua chestii divergente: abia astept sa treaca saptamana ca sa plec, dar am atatea de facut in saptamana asta ca sa spun ca plec ok incat ar trebui sa fie de fapt timpul din 2 saptamani condensat aici. Asa ca va las. Ma duc sa dau cu sapa pe plantatia minunatului sistem de invatamant romanesc.

Ondskan - Jan Guillou

Nu pot sa incep altfel decat spunandu-va ca ultimele pagini le-am citit cu cartea pe volan, pe la semafoare.
Daca vreti sa aflati cum poti sa rezisti violentei fizice, cum te poti antrena sa suporti orice, cititi povestea vietii lui Erik, participant la sistemul de invatamant suedez al anilor '50.
Poate veti gasi o scuza pentru cei care de obicei sunt considerati psihopati. Sau veti intelege ca nu aveau sansa sa apara in fata voastra daca nu ar fi ceea ce sunt pentru ca ar fi morti de mult timp.

Cu siguranta am vazut ce pot face unii ca sa isi atinga visele. Ce se poate inghiti atunci cand ai in minte un plan. (Asta apropo de ce aberez eu cu ordonarea prioritatilor)

LE: In romana cartea se numeste "Raul"

A fi sau a nu fi?

Din nou am o criza de constiinta...
Mi s-a spus ca sunt prea depresiv pe blog... si ca eu de fapt nu sunt asa.
Azi nu voi fi depresiv...
Mi-am luat angajamentul sa citesc o caruta de carti si sa vizionez o caruta de filme. Si asta in urmatoarea luna. :)
Promit sa ma tin de angajament.
Si inca ceva...
SIX DAYS TO LIFT-OFF... AND COUNTING.
(plec in Italia, asa ca puteti sa ma invidiati :D)

PS: Am terminat deja prima carte pe care am trecut-o in lista.
"M-am hotarat sa devin prost" de Martin Page
Are dreptate tipul: daca ai ocupatie nu ai cum sa fii depresiv. Daca esti tot timpul ocupat nu ai timp s ate gandesti ca de fapt esti un bou care nu are niciun sens pe lume. Si asta chiar in conditiile in care ceea ce faci nu te innobileaza, nu te ajuta sa devii un om mai bun. Dar orice job e ok atata vreme cat iti ofera niste bani (cu care poti sa uiti de depresii intr-un pahar de alcool sau ca sa ajungi intr-un loc nou) si te tine si ocupat.

Apropo de cartea amintita nu ma pot abtine sa nu o compar cu "Flori pentru Algernon". E aceeasi idee: prost=om cu o multime de prieteni, inteligent=insingurat.

Azi mai mult ca ieri...

Poate ca nu e cazul sa ne agitam prea tare pentru nimic...
Daca te pui intr-un colt si astepti totul se rezolva de la sine.

Cred ca mi-am propus cel mai ambitios proiect din viata mea.
Pe langa asta pana si lasatul de fumat este doar o gluma. Sper sa nu ma mai agit niciodata. Sa spun ce am de spus. Dar atat. Sa fac tot ce pot. Dar atat.

Poate voi avea multe de pierdut de pe urma acestei atitudini. Dar asta nu mai conteaza.
Daca la trasul liniei esti pe plus si esti multumit e mai mult decat suficient.

Hmmm... Oare stiu sa imi ordonez corect prioritatile?