In ultima vreme ma intalnesc cu tot felul de curiozitati lingvistice si am zis sa impart si cu voi cateva. Acum primul episod.
Niciodata nu m-am intrebat de ce in engleza sunt termeni total diferiti pentru animale si carnea acelor animale: pig/pork, cow/beef, sheep/mutton.
Fara sa vreau am aflat si raspunsul la intrebarea asta: William Cuceritorul cand a invadat Anglia a venit cu tot personalul casnic dupa el, adica si cu bucatarii. Asa ca avem pe de-o parte taranii anglo-saxoni care cresteau animalele si foloseau numele germanice pentru acestea (cow, sheep, pig), iar pe cealalta parte avem bucatarii care isi denumeau in continuare felurile de mancare asa cum i-a invatat mamica lor in Normandia (boeuf, mouton, porc).
Aici nu pot totusi sa nu remarc ca si englezi sunt la fel de priceputi la limbi straine ca si prietenii mei francezi, altfel nu imi explic unele pociri evidente ale cuvintelor (pentru mine e cale lunga de la boeuf la beef :))
PS: Cineva a incercat sa ceara un Franta (adica la Lyon) un pachet de Dunhill (a se citi ca in engleza), care pachet a fost dat disparut pana cand cumparatorul si-a schimbat optiunea pentru un Dunil (a se citi ce scrie cu accent puternic pe prima silaba). (asta pentru o mostra de pronuntie franceza, poate nu cea mai reusita.)
08 februarie 2011
Ca doar sunt lingvist...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
De-aia-i simplă engleza şi pentru un latin la bază, că are atâtea cuvinte de această origine încât n-ai cum să nu o pricepi.
Exemplu era mai fain cu "Bunti", accent la fel pus pe prima silabă. :P
@cartitzoiu: ai dreptate. uitasem de Bunti.
Tare chestia cu mancarurile.
Aici as adauga si chestia aia cu soufflé-ul care l-am cautat in draci in Lyon la ultima noastra vizita (si singura), iar nimeni nu stia ce dracu cer eu acolo (desi wikipedia zice ca la origine, cuvantul este frantuzesc).
@bubba: ma pun iar sa caut ce e cu sufleul ala. :D
Trimiteți un comentariu