Mi s-a zis ca sunt in tipul de relatie care mi se potriveste.
Oare? Asta imi trebuie? Sa alerg dupa un tel care pare tot timpul indepartat? Cu dezamagiri, cu reusite, dar totul la distanta?
Sper ca nu. Si sper ca va fi ok si face to face.
Ar fi doar o problema: imaginatia mea are tendinta sa isi ia zborul. Si in momentul in care se loveste de realitate realizez ca imaginea din mintea mea nu are prea multe elemente in comun cu vulgaritatea.
E problema aia simpla: vezi o tipa/un tip si pare extraordinar(a). Dupa care te apropii si vezi si niste cosuri, si o personaliate nu tocmai grozava. Ce faci? Accepti realitatea, te dai la o parte sau incerci sa faci totul pentru a trai cu persoana respectiva? Hmmm... Cam dificil de raspuns la intrebarea asta.
Cred ca am fost, sunt si voi ramane duplicitar in adancul meu.
PS: Maine e mai aproape decat azi de um moment fain. :) Cred ca voi primi un cadou frumos de ziua mea.
13 mai 2008
Azi mai mult ca ieri, maine mai mult ca azi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Mi se pare stupida stampila cu tipul de relatie (ca si faza cu "genul" meu de tip/tipa)...
Si, revenind... cand te apropii, distingi un zambet... si toate cosurile de pe fata si "defectele" de personalitate vor disparea... o sa iti dai seama ca si tu ai un dinte stramb si esti mofturos dimineata... si... totusi, esti iubit... de ce? pentru ca mai presus de toate astea e acel ceva ce te-a facut sa te uiti in directia aia in the first place si multe alte nimicuri care te fac sa simti ca traiesti - un telefon, o imbratisare, culmea, exact atunci cand trebuie... :)
Anyway... In alta ordine de idei, toti suntem duplicitari... :) Absolut toti...
@lia: sa nu imi spui tu mie ca nu recunosti anumite patternuri in relatiile tale. Teoria mi-o verific cu fiecare noua relatie, a mea sau a celor din jurul meu. Bine, mai exista si exceptii, dar sunt rare si nu fac decat sa confirme regula.
Duplicitatea mea vine tocmai din faptul ca vad defectele, dar poate ca asta ma atrage. Pana la urma nu cred ca exista cineva care sa caute perfectiunea absoluta. Fiecare cauta o persoana cu imperfectiuni care sa se potriveasca cu cele proprii.
Patternuri, patternuri... da! Dar sunt elemente - rezultatul e diferit... de obicei... mda... poate ai dreptate...
Legat de duplicitate... si de ce cauti... Parerea mea e ca o persoana cauta echilibru... vorba ta ceva ce sa i se potriveasca...
Iar defectele (relativ termenul), in momentul in care te atrag, devin calitati deja... :P
Defectele nu sunt calitati :P
Sunt doar dovezi ca cel de langa este om. Nu as avea curaj sa fiu langa un zeu. Mi-ar fi frica. M-as simti strivit.
Asta cu zeul e buna. :)
Si sunt de acord cu tine ca toti avem un model de relatie pe care ne mulam mai mult sau mai putin. Eu iti doresc multa fericire in relatia asta, pentru ca scoate din tine pozitivul. aici pe blog, ma refer. ca live, esti de treaba. :P
Cat despre cosuri, parturi si alte alea... odata cu dragostea se accepta si alea. :)
@tomata: merci. live? hmm... poate ca sunt cameleon :P
Cum adica, bah Danutz? Păi mă dezamăgeşti total. Cum rămâne cu toată teoria cum că "Eu sunt zeu"?
Bine... Eu sunt perfect. Asta se stie. :P
Trimiteți un comentariu