E mai bine de multe ori sa nu ai nimic. Nu de alta, dar asa nu pierzi nimic. Highs and lows are not good for your soul.
Ma chinui in continuare sa descopar trenuri. ( :)) ) Si imi aduc aminte: Choose life... I chose not to choose life. Vremuri de mult apuse.
Intocmai dupa cum sunt vremuri de mult apuse si cele cu:
"Penal, penal, cu mutra de canal,
Sunt omul principal
Cu gesturi de-animal
Nu meritati sexul oral
E mai brutal si oriental
E criminal doar la final
Nu spun mai mult
C-o sa sariti pe mine
Si sunt letal - din fericire."
Pacat ca unele chestii se pierd pe parcurs si noi ne pierdem identitatea pe masura trecerii timpului. Poate ca de fapt ne castigam o noua identitate. Dar eu nu vreau sa fiu cel de azi. Eu vreau sa fiu cel de ieri, fara cacaturile astea in viata mea.
Continuam sa facem unele lucruri doar pentru ca ne amintesc de trecut. Continui sa beau doar pentru ca am avut cateva momente de "iluminare" candva. Continui sa fumez doar pentru ca am fost rege pentur o secunda. Continui sa merg la party-uri doar pentru ca odata am avut niste momente atat de high la niste party-uri incat poate toata viata le voi cauta. Oamenii sunt dispusi sa faca multe idiotenii doar pentru a reinvia momente din trecut. Cand o sa ne trezim si o sa ne dam seama ca nu vom invia trecutul niciodata?
Poti sa iti cumperi o mie de masinute cu telecomanda. Nu iti va lua tristetea faptului ca vecinul avea una cand erai de 6 ani si tu nu aveai. Poti sa te culci cu toate tipele din lume, nu te vei satura niciodata, si nu vei trece peste faptul ca ai ratat-o pe cea mai importanta tipa. Si asta doar pentru ca erai timid.
Am construit castele de nisip pe unde am fost si totusi asta nu imi va alunga senzatia ca mi-am ratat copilaria. Am fost cu multe fete si am facut multe tampenii adolescentine, desi eram adult, si cu toate astea nu am reusit sa alung senzatia de adolescenta ratata.
Fuck it!
15 februarie 2009
Feelin' kind of... unlucky
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Acuma poate zic o prostie: tu nu vezi că toţi avem o "vârstă" pe care nu ne-o asumăm? Rămânem şocaţi când unul din noi se însoară sau mărită? E normalitatea. (Sau?)
Eu cred că o să fim forever young şi forever adolescenţi, deşi kinda' sux că adolescenţii(mama lor şi cine i-o inventat) îs tot timpul nesiguri, timizi, nehotărâţi şi ce mai vrei tu.
P.S. Mie mi-a plăcut la PNAL. Păcat că o început să mă doară capu' şi să mi se facă somn...
Ma, iara ai picat in butoiul cu melancolie?
Nu de alta, da' ne tragi si pe noi dupa tine. :(
Cred ca stim toti ca nu putem reinvia trecutul, da' asta nu ne impiedica sa incercam. pentru ca poate poate bisam momentul ala pe care il retraim doar in amintiri. Eu am renuntat pentru o perioada sa mai caut momente trecute. Poate imi revine cheful intr-o zi nefasta, da' deocamdata stau pe dosul meu si nu ma gandesc la ce a fost.
@cartitzoiu: A fost ok la P-nal. Chiar daca imi doresc in continuare sa ascult o melodie de la ei live. Incerc sa o pun la mine pe blog. Nu am reusit inca :D
@tomata: Nu sunt formator de opinii. :P Asa ca nu cred ca reusesc sa te trag dupa mine. Nu ti s-a intamplat niciodata (acum sincer) cand te certai cu prietenul rau de tot sa iti para rau dupa o relatie de demult (pe principiul Vama Veche - Mi-am luat si eu nevasta...), chiar daca relatia aia a fost de cacat? Si asta doar pentru ca timpul face ca totul sa fie mai frumos?
@cartitzoiu: NORMALITATEA A FOST ABOLITA :)
Crede-ma ca sunt maestra in incercarile de a "revergora" (= a revigora) trecutul. O mare parte din prezent mi-o traiesc acolo pentru ca acolo totul pare mai fain, mai viu, mai cu sentiment. Da' din pacate totul este mort. Si nu prea am ce face, ca stiu ca timpurile alea nu le pot aduce inapoi.
O sa ma intind o tzara, da' asta e... suporti consecintele.
Anul trecut, de ziua varului meu, mi-am intalnit fosta gasca din liceu. Fosti amici, cunostinte, un fost iubit si toata atmosfera de mai demult. Am retrait unele momente, desi au fost otravite de situatia actuala, de neplacerile vietii, de sictirul de la 25 de ani, de tot ce ne nemultumea, de boala altora, de tristetea perpetua in care am cazut cu totii. Desi stransi la un loc, aceeasi gasca, nu mai avea acelasi farmec. Pentru ca desi familiaritatea exista, distanta dintre noi era de cativa ani in care nu ne-am intalnit decat intamplator pe strada. Toti ne-am schimbat si chiar daca am fi vrut si am fi putut reuni gasca, n-ar mai fi fost exact acelasi lucru.
Si timpul asta e o curva. Mai curva ca dragostea.
@Dănuţ: :))))))))))
@tomata: asta e. unii evolueaza mai greu, alti mai usor. eu cred ca am dificultati in a accepta ca relatiile mele cu oamenii cu care mi-am petrecut ani buni din viata s-au racit si ca probabil nu vor mai exista oameni atat de apropiati. ma doare disperarea jobului la unii dintre ei. ma doare ca e mai important un amarat de loc de munca decat prietenii tai. nu e ok atitudinea asta. poate ca gresesc, dar asta simt.
Nu cred ca gresesti, da' trecerea timpului stabileste alte prioritati si putini sunt cei care atunci cand le merge prost la job sa iasa la un pahar cu prietenii pe principiul de a-si ineca amarul. Toti cauta sa isi rezolve intr-un fel sau altul greutatile zilnice si atunci ii cuprinde disperarea. Nu zic ca e ok, dar din pacate la noi in tara e normal. In alte tari sigur nu e, dar pana sa traim noi in alte tari, tre' sa ne multumim cu rahatul cotidian in care calcam toti. Imi doresc de multe ori sa ies de la lucru si sa ma opresc la un pahar de ceva intr-un pub sau la o cofetarie. Si rareori imi iese pentru ca tre' sa merg acasa, la dentist sau mai stiu eu pe unde. Intotdeauna TREBUIE ceva, undeva cu cineva. :( Rar "trebuie" e placere.
Din cate am vazut eu acolo in Irish cand ne-am intalnit inainte de Revel, voi aveti o gasca mare si amuzanta. :) Ce sa mai zic eu, care in afara de prietene razlete si grupuri dezbinate, nu mai am nici o trupa cu care sa ies la un ceai.
Trimiteți un comentariu