Vis de primăvară

Îşi dorea de secole să se întâmple asta. Aştepta izbăvirea de o viaţă întreagă.
După tergiversări, amânări, răzgândiri, certuri şi împăcari a venit şi ziua Z: azi o facem.

Zis şi facut.

Ziua a trecut chinuitor de încet, cu mesaje, ocheade, gesturi subtile de apropiere. Totul mergea spre marele apogeu, totul era perfect.

Şi a venit şi momentul încălecării pe calul alb şi al evadării spre locul mirific unde se va întâmpla minunea atât de mult dorită. Călare pe calul alb, cei doi au părăsit realitatea tristă şi gri şi au luat-o spre acel loc minunat numit "fericire". Ajunşi la capătul drumului, privindu-se ochi în ochi s-au aruncat în iarbă. Totul era extraordinar. Departe de orice perturbare, de orice griji cotidiene au reusit să se dezbrace unul pe altul şi au făcut dragoste nebuneşte acolo, pe pământul gol, aşa cum doar în filmele de dragoste poţi vedea.

Se părea că toate aşteptările ei vor fi împlinite. Şi totuşi, pe tot parcursul celor 33, 51 secunde cât a durat de când au reuşit să se dezbrace şi până când totul s-a terminat ea nu a reuşit decât să privească la cruciuliţa ce stătea spânzurată de gâtul lui Fat Frumos şi să se întrebe: "Ce naiba caută chestia aia acolo?". Va ştii pentru toată viaţa toate detaliile de pe acea cruciuliţă, până în cel mai mic amănunt.

Fraieră tipa. Auzi tu, să rateze momentul acela unic în viaţa ei fiind absorbită de un detaliu insignifiant.