17 noiembrie 2008

La Medeleni - Ionel Teodoreanu

In mod clar cartea copilariei mele. Dar si cartea pe care am citit-o cu placere la 20 de ani. Una dintre putinele carti care mi-au pus un nod in gat. (doua episoade din ea mi-au dat emotii: cand deschid lada de zestre pe care mos Gheorghe i-a pregatit-o Olgutei si scena sinuciderii aceleiasi Olguta).
Superba zugravirea perioadei prezentate, modul in care aristocratia se dezintegreaza si cum parvenitii ajung sa detina cam tot in lume. Cred ca de atunci omenirea traieste o continua distrugere a valorilor traditionale, a modurilor de viata patriarhale. De atunci, cel putin in Romania, fiecare generatie a trait in alt mod. Evolutie? Mi-e greu sa o numesc asa, pentru ca eu ma regasesc mai degraba in modul de viata al crailor de Curtea Veche, asa ca ar trebui sa ma recunosc handicapat, retardat.

Una dintre cartile pe care mi-e greu sa o incadrez ca stil literar. Realista in unele scene (primul proces al lui Dănuţ :P), pe deplin romantica din alte puncte de vedere (in special personajele).

to be continued...

5 comentarii:

Andreea spunea...

da adevarul e ca asta e marele talent al lui teodoreanu - zugravirea perioadei prezentate atat de real. eu pentru asta am iubit bal mascat de la el. si la medeleni dar asta a fost putin prea trista cu sinuciderea olgutei si boala...

danutz spunea...

triste...
dar this is life

Cârtiţoiu` spunea...

Io am citit asta în 3 zile printr-a 5-a, care-i cea mai mare performaţă de-a mea ...cam din totdeauna...
Da' respect, că io nu cred c-aş mai avea răbdare să citesc acuma...

danutz spunea...

de ce?
bine... nu partea cu potemkin...
dar ultimele doua parti is ok

Cârtiţoiu` spunea...

Bă, nu ştiu...io nici nu îl am acas, da' asta nu intră neapărat la "aş mai citi şi a doua oară neobligată".