Frankenstein - Mary Shelley

Am luat-o ieri de la schimb de carti si am dat-o gata aseara. Avand in vedere ca sunt 300 de pagini rezulta ca m-a cam prins.:P (PS: Am tot asteptat ca monstrul sa omoare pe cineva si sa i-o aduca creatorului sau ca s aii asambleze o prietena asa cum greesit am inteles din discutiile de ieri).

SPOILER!!!!

O interesanta poveste in rama. Cred eu tipica perioadei in care a fost scrisa. Pe alocuri chiar asteptam ceva de genul menestrelilor sa apara in poveste. Aveti tot ce vreti: erou dornic de cunoastere, dar care face greseli din cauza setei sale de stiinta, monstru trezit la viata fara voia lui, dragoste nepieritoare intre diferite personaje, drame interioare datorita hotararilor luate, etc.

Scenariul e simplu si liniar, extrem de previzibil: Tanarul om de stiinta creeaza din nu se stie ce o finta inzestrata cu ratiune. Peste tot in filme apare ca sursa a trezirii la viata a monstrului energia electrica. De fapt in carte aceasta idee e doar sugerata la un moment dat in cu totul alte circumstante, asa ca si altele puteau fi metodele de animare a bucatilor de carne. Fiinta nou creata este atat de dezgustatoare incat tinarul Frankenstein nu isi mai bate capul cu ea. Problemele incep sa apara in momentul in care fratele lui este ucis. Evident bestia era cea vinovata de acest asasinat. O mica surpriza este faptul ca monstrul stie sa arunce vina asupra altei fiinte omenesti, care ajunge sa fie exectuata cu presupusa vina de a-l fi asasinat pe micul frate al personajului principal.
Urmeaza intalnirea dintre monstru si creatorul sau, intalnire din care se naste o noua povestire: varianta monstrului asupra intamplarilor de pana atunci. Pe mine personal aceasta povestire m-a fascinat. Prin povestea asta ii dai dreptate monstrului. Are dreptul sa fie rau, la cat a fost de lovit de oamenii pe care i-a iubit la inceput.

Sfarsitul e si el previzibil: omul este chinuit de monstru, in sensul ca cei dragi ii sunt ucisi rand pe rand, doar pentru a-i provoca suferinta.

to be continueed...[ma c$% pe ea treaba.]
back.../

Totul se termina cu o urmarire ca in filme pe la Polul Nord, urmarire din care Frankenstein (eroul, ca monstrul nu are niciun nume) iese un pic mort.

Cam simplista viziunea asupra vietii pe care a avut-o doamna Shelley, dar totusi, pentru o carte scrisa in urma unui pariu, este o reusita literara. Btw, pariul a fost facut intr-o societate seslecta: autoarea, sotul ei, Percy Bysshe Shelley si un si mai "amarat", George Byron. Se pare ca doamna a fost mai serioasa si a incercat sa scrie povestirea cu fantome, in timp ce ceilalti doi au renuntat rapid.