Foamea - Knut Hamsun

O carte despre cum se moare de foame. Despre depasirea limitelor corpului si spiritului.
Chiar rabzi alaturi de el, iti mananci sireturile o data cu el, te bucuri de maruntisul pe care il castiga pentru cate un articol publicat in ziar, salivezi cand esti prin ochii lui in fata unei vitrine de brutarie sau, mai rau, de macelarie.
Te intrebi daca ar trebui sa amanetezi patura luata cu imprumut de la un cunoscut. Iti doresti din tot sufletul sa arate mai bine haina de pe el. Poate asa va reusi la urmatorul inteviu.


Cu toate astea cu fiecare pagina realizezi ca sfarsitul e mai aproape. Lumea asta nu e un loc bun pentru un visator ca el. Suntem si noi, ca si el, intr-o lume feroce, care te devoreaza daca esti pasiv. Traim intr-o lume exact ca aceea a lui Knut. Lumea celor infipti. Cu tupeu. Cu noroc, eventual.

Trista carte, trist personaj. De un gen care nu are nicio sansa sa ajunga printre personajele admirate de oameni. Si cu toate astea...

PS: Hamsun e un neica nimeni, de care eu, o persoana foarte importanta, nu auzisem pana acum. Dar e un neica nimeni cu un amarat de premiu Nobel. Un Nobel castigat demult, cand poate nu erau atatea criterii politice.